Benutzer:Christian/13. Oktober

Aus Orthpedia
Wechseln zu:Navigation, Suche

Benutzer:Christian/Karpus von Thyatira + Benutzer:Christian/Benjamin von Persien + Benutzer:Christian/Zlata von Meglin + Niketas von Paphlagonien

Inhaltsverzeichnis

Aramäischer Kalender

Griechischer Kalender

Hauptheilige

  • Ιερομαρτύρων Κάρπου και Παπύλου, Αγαθοδώρου και Αγαθονίκης (†251)
  • Αντιγόνου, Βενιαμίν του διακόνου (†421-424), Διοκλητιανού, Διοσκόρου, και Φλωρεντίου του Θεσσαλονικέως
  • Νεομάρτυρος Χρυσής, της εις Σλάτεινα της Βουλγαρίας αθλησάσης (†1795)
  • Οσίου και ομολογητού Νικήτα του πατρικίου Niketas von Paphlagonien

https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%A0%CF%8D%CE%BB%CE%B7:%CE%9F%CF%81%CE%B8%CE%BF%CE%B4%CE%BF%CE%BE%CE%AF%CE%B1/%CE%95%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%BF%CE%BB%CF%8C%CE%B3%CE%B9%CE%BF

https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%A0%CF%8D%CE%BB%CE%B7:%CE%9F%CF%81%CE%B8%CE%BF%CE%B4%CE%BF%CE%BE%CE%AF%CE%B1/%CE%95%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%BF%CE%BB%CF%8C%CE%B3%CE%B9%CE%BF/13_%CE%9F%CE%BA%CF%84%CF%89%CE%B2%CF%81%CE%AF%CE%BF%CF%85

Synaxarion

  • Gedächtnis der hl. Hieromartyrer KARPOS und PAPYLOS sowie der hl. Martyrer AGATHODOROS und AGATHONIKI. (Gedächtnis mit Gottesdienst im Minäon.)
  • Am selben Tag, Gedächtnis des hl. Martyrers Florentios, der in Thessaloniki gemartert und verbrannt wurde.
  • Gedächtnis des hl. Martyrers Dioskoros, dem man in Kynopolis in Ägypten nach vielen Martern das Haupt abschlug.
  • Gedächtnis des hl. Martyrers Antigonos, der verbrannt wurde.
  • Gedächtnis des hl. Hieromartyrers Benjamin, Diakon, der für den Glauben litt in Persien, zur Zeit dr Verfolgung unter König Yazdegard I. (399–420). (Siehe 5. September, Gedächtnis des hl. Abdas.)
  • Gedächtnis unseres hl. Vaters NIKETAS des BEKENNERS. Niketas von Paphlagonien
  • Gedächtnis unseres hl. Vaters MELETIOS, Patriarch von ALEXANDRIA. (Seine Verehrung wurde 2002 vom Patriarchat von Alexandria anerkannt.)
  • Gedächtnis der hl. Neumärtyrerin CHRYSSA von SLATINA (Makedonien), die sich weigerte, Muslimin zu werden und einen Türken zu heiraten und deshalb von diesem entführt, lange Zeit gefoltert und schliesslich lebendigen Leibes in Stücke gehauen wurde (gest. 1795).
  • Am selben Tag, Gedächtnis des hl. ANTONIOS, Metropolit von SKONDIDI in Westgeorgien (1777), dann Mönch im Kloster Nacharebou, einer der bedeutendsten Prediger der Kirche Georgiens (gest. 1815). (Heiliger Georgiens.)
  • Gedächtnis des hl. Pantalus, nach der Überlieferung erster Bischof von Basel, der als Martyrer starb. (Erster Bischofssitz des alten Bistums Basel war Augusta Raurica (Kaiseraugst). Bereits 346 ist urkundlich ein Bischof dieses Sitzes belegt, Justianus Rauricorum. Demnach müßte Pantalus aus der Zeit vor diesem stammen. Einige Quellen verbinden ihn mit dem Martyrium der hl. Ursula von Köln und ihrer Gefährten (um 303, s. 21.10.).)(Frühchristlicher Heiliger des Westens.)

Heilige (Einzeldarstellungen)

hl. Hieromartyrer KARPOS und PAPYLOS sowie hl. Martyrer AGATHODOROS und AGATHONIKI

NIKETAS der BEKENNER

MELETIOS, Patriarch von ALEXANDRIA

Georgischer Kalender

Bulgarischer Kalender

Mazedonischer Kalender

Света великомаченичка Злата Мегленска

Светата великомаченичка Злата Мегленска е светителка, маченичка пострадана за Христа во времемто на турското владеење владеење во Македонија. За животот и маченичката смрт на света Злата Мегленска дознаваме од нејзиното житие. Тоа е напишано на грчки јазик, од очевидецот на нејзиното мачеништво, Никодим Светогорец во 1799 година.

Житие

Според житието света Злата Мегленска е родена и пострадала во Слатино, Мегленско, во егејскиот дел на Македонија. Таа била ќерка на сиромашни селски родители, коишто имале уште три ќерки. Света Злата Мегленска зрачела како со духовни, така и со телесни вискои квалитети. Духовните квалитети ѝ биле силната вира во Господ Исус Христос, нејзината смиреност и чистото срце, а надворешно била необично убава. така нејзината убавина дава повод нејзиниот живот да се украси со страдање на голема маченичка. Нејзината ретка убавина го привлекла вниманието на некој Турчин од нејзиното место кој страсно ја посакал и еден ден, кога таа излегла со своите другарки во шумата, Турчинот потплатил некои арамии да ја грабнат и да ја одведат во неговиот дом. Таму отпрвин се обидувал да ја принуди да се откаже од Христа и да се потурчи, ветувајќи ѝ дека ќе ја земе за жена. Но, света Злата останала непоколеблива и на ваквите ветувања му рекла:

Јас верувам во Христа и нему му се поклонувам и само Него Го знам како мој младоженец. Од Него никогаш нема да се откажам дури и ако ме ставите на илјада маки или ако ме исечете на ситни парчиња.

Тогаш Турчинот ја ставил да живее заедно со останатите негови жени, надевајќи се дека тие ќе ја наговорат да се потурчи. Уште какви ли не ветувања не ѝ кажувале овие жени, но света Злата не попуштила. По шест месеци Турчинот сфатил дека ни тоа не му помага, па затоа ги повикал нејзините роднини и им се заканил дека ќе ја убие ако не ја натераат да се потурчи. Тогаш нејзините родители и сестри започнале да ја преколнуваат да се потурчи. Притоа ѝ зборувале дека Бог ќе ѝ го прости тој грев штом е направен под принуда. На сето ова света Злата им одговорила: “Штом вие ме советувате да се откажам од Христос, вистинскиот Бог, не сте веќе мои родители и не сте веќе мои сестри. Јас имам татко, а тоа е Господ Исус Христос. Имам и мајка, а тоа е Пресвета Богородица, а браќа и сестри ми се светителите и светителките.

Кога Турчинот видел дека ни тоа не помага наредил да ја затворат. Три месеци света Злата била затворена при што секојдневно била сурово тепана и мачена. Но сите маки оваа новомаченичка херојски ги издржала, охрабрена од својот Жених Исус Христос. На крајот била обесена, а телото ѝ било исечено на парчиња. Така таа ја предала својата душа на својот Младоженец Христос. Подоцна деловите од нејзиното тело христијаните кришум ги погребале. Света Злата маченички пострадала во 1795 година.

Житието на света Злата Мегленска, според други, било запишано според кажувањата на духовникот Тимотеј, кој бил духовен отец на нивното семејство и кој бил сведок на нејзините страдања. Во годината кога света Злата Мегленска била грабната, во Македонија крстосувале арамиски банди кои нанесувале големи штети на населението, па се претпоставува дека и со неа се случило истото. Во еден ферман од султанот на Селим Трети стои: “поредокот во земјата е нарушен, а царските закони никој не ги почитува.”

Надворешни врски

https://mk.orthodoxwiki.org/%D0%A1%D0%B2%D0%B5%D1%82%D0%B0_%D0%B2%D0%B5%D0%BB%D0%B8%D0%BA%D0%BE%D0%BC%D0%B0%D1%87%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D1%87%D0%BA%D0%B0_%D0%97%D0%BB%D0%B0%D1%82%D0%B0_%D0%9C%D0%B5%D0%B3%D0%BB%D0%B5%D0%BD%D1%81%D0%BA%D0%B0

Serbischer Kalender

Gedenken

  • Hll. Märtyrer Karpos und Papylos (251), außerdem Agathodoros und Agathonika
  • hl. Märtyrer Benjamin der Diakon von Persien (412)
  • hl. Märtyrerin Zlata (Chrysa) von Meglin (1796)
  • hl. Märtyrer Florentios von Thessaloniki (1. bis 2. Jh.)
  • hl. Vanantius von Tours, Gallien (400)
  • hl. Niketas der Bekenner von Paphlagonien (838)
  • hl. Venjamin vom Kiever Höhlenkloster (14. Jh.)
  • hl. Antonios, Metropolit von Chklondidi, Georgien (1815) und sein Schüler Priestermönch Joseph

Nikolaj Velimirović: Der Prolog von Ochrid. Verlag Johannes A. Wolf, Apelern 2009, ISBN 978-3-937912-04-2, S. 672

Heilige (Einzeldarstellungen)

1. THE HOLY MARTYRS CARPUS AND PAPYLUS

Carpus was Bishop of Thyateira and Papylus was a deacon. They were born in Pergamum where they finally suffered for the Christian Faith at the hands of the evil proconsul Valerius, during the reign of Decius. Valerius tied them to horses and dragged them to Sardis, where he subjected them to harsh tortures. Then an angel of God appeared to them, healed them of their wounds and encouraged them. Carpus's servant, Agathadorus, followed his master with great sorrow. Valerius then condemned him to torture as well. The saints were again tied to horses, and were dragged from Sardis to Pergamum. They tied holy Carpus to a tree and flogged him so that his body was covered with wounds, and his blood flowed like a stream, soaking the ground; but Carpus smiled in the midst of these horrible tortures. When they asked him why he was smiling, the holy martyr replied that he saw the heavens opened and the Lord seated on His throne, surrounded by Cherubim and Seraphim. As Papylus was being tortured, by prayer he healed a man blind in one eye, and many who witnessed this came to believe in Christ the Lord. Thrown to wild beasts, the martyrs remained unharmed. Then they were thrown into a fiery furnace. Agathonica, Carpus's sister, also leaped into the fire, but the fire did not consume them. Finally, they were all beheaded with the sword, in the year 251 A.D. Thus, after their righteous endeavors, they received a wreath of glory in the Kingdom of Christ.

2. THE HIEROMARTYR BENJAMIN THE DEACON

This soldier of Christ was a Persian who zealously preached the Gospel and brought many pagans, both Persians and Greeks, to the Christian Faith. He suffered during the reign of the Persian King Yezdegeherd, circa 412 A.D. When he was cast into prison, one of the king's nobles defended him to the king. The king then released him, under the condition that he no longer preach Christ to the people. Benjamin boldly said: "This I can never give up. For he who hides the talent given him will be given over to great suffering," and he continued to spread the Christian Faith. The emperor had him seized, and commanded that thorns be driven under his nails, and he was further tortured until he rendered his spirit to God.

3. THE HOLY GREAT-MARTYR ZLATA OF MEGLIN

Zlata was born of poor peasant parents (who also had three other daughters) in the village of Slatina, in the province of Meglin. She was a meek and devout girl, wise in the wisdom of Christ and golden, not only in name*) but also in her God-fearing heart. Once when Zlata went out to get water, some shameless Turks seized her and took her to their home. When one of them urged her to become a Moslem and be his wife, Zlata fearlessly replied: "I believe in Christ and Him alone do I know as my Bridegroom. I will never deny Him, even though you subject me to a thousand tortures and cut me into pieces." When her parents and sisters found her, her parents said to her: "O daughter, have mercy on yourself and on us, your parents and sisters; deny Christ in words only, so that we can all be happy, for Christ is merciful. He would forgive such a sin, committed due to the necessities of life." Her poor parents, sisters and relatives wept bitterly. However, the noble soul of St. Zlata resisted such diabolical snares. She answered them: "When you counsel me to deny Christ the true God, you are no longer my parents or my sisters. I have the Lord Jesus Christ as my father, the Theotokos as my mother, and the saints as my brothers and sisters." The Turks then cast her into prison for three months, flogging her every day until her blood soaked the ground. Finally, they suspended her upside down and lit a fire, to suffocate her with the smoke; but God was with Zlata, and gave her strength in suffering. At last they hanged her from a tree and cut her into small pieces. Thus, this brave virgin gave her soul up to God, and went to dwell in Paradise in the year 1796 A.D. Pieces of her relics were taken by Christians to their homes for a blessing.


  • ) "Zlata" means gold.--Trans.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/661-october-13

HYMN OF PRAISE

THE HOLY GREAT-MARTYR ZLATA OF MEGLIN

The Turks tortured St. Zlata of golden heart,

Tormented her to death for Christ the Living God.

Golden Zlata wept not, nor did she waver,

But surrendered her whole heart to the Lord of Heaven.

The tears of parents and sisters were in vain:

Zlata sought delight through sufferings, true delight--

The delight that Christ prepares for wise virgins,

The joy that the Bridegroom bestows upon faithful brides.

The cage of the body of Zlata the Golden was destroyed,

And her soul was freed from its fragile prison.

Zlata rose up to Paradise, joyful in soul,

Taking her place among the royal, holy angels.

St. Zlata, once a poor peasant girl,

Is now glorified in Paradise as a queen.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/661-october-13

REFLECTION

There is nothing more wretched than a man who, in the hour of misfortune, abandons hope in God and resorts to a means of salvation contrary to the Law of God. Not only does such a man not succeed in righting his outward situation, but he also loses his soul. Such was the case with Emperor Michael Palaeologus. In order to save his kingdom--threatened by the Bulgars and Serbs--he sought help from the pope, and agreed to an uncanonical union. What did he gain by this? He did not save the kingdom, but did commit numerous evil crimes. Soon after, he died miserably in a military campaign against John Ducas, Prince of Epirus. The Orthodox people were so resentful toward him that his son, Andronicus, dared not bury him publicly, but buried him at night without a funeral or prayer. He was cut off from the Orthodox Church, and he was not received by the Roman Church. Michael Palaeologus died outside the Church of God. Following Michael's death, his widow, the empress, issued the following decree: "My majesty abhors and regards as loathsome this action [the Union] that has recently occurred in the Church and created discord in it…. And, as the Holy Church of God has determined not to sanction any official commemoration of my deceased spouse, our lord and king, because of the aforementioned deed and discord, My Majesty also, submitting all things to the fear of God and obedience to the Holy Church, approve and accept this, the Church's decision, and never will I dare to perform a memorial service for my lord and spouse."

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/661-october-13

CONTEMPLATION

Contemplate the wondrous punishment by which the Apostle Peter punished Ananias (Acts 5):

1. How Ananias, and then his wife Sapphira, lied and concealed part of the money;

2. How the Apostle Peter denounced them, and they fell down and died one after the other.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/661-october-13

HOMILY

on the burden of sin and deliverance from sin

Blessed is he whose transgression is forgiven, whose sin is covered (Psalm 32:1).

Fear, confusion, weakness, infirmity and darkening of the mind are born of sin. By sin, a man provokes others against himself, confuses his own conscience, attracts demons to himself, and gives them weapons against himself. By sin, a man separates himself from God, estranges himself from his guardian angel, and walls himself off from the source of all good. The committing of sin signifies a declaration of war against God and all godly powers. This is more preposterous than if a withered autumn leaf were to declare war on the wind. And, indeed, the most preposterous thing of all occurs: a man declares war on God! This declaration alone guarantees ruin and destruction for a man if he does not quickly come to himself, repent and flee to God for mercy.

The great King David was well aware of the terrible predicament of the sinner, and he himself experienced it. He felt inexpressible fear, confusion, weakness and loneliness; he felt the arrows of men and the arrows of demons. But, realizing his horrible situation, David acknowledged his sin, prostrated himself in ashes before God, soaked the ground with tears of repentance and words of anguish that burned like fire, and prayed to the merciful God to forgive him. And, when all was forgiven him, he felt inexpressible blessedness. This blessedness of the forgiven soul he could not express in words. He could only declare, confirm and assure us of the condition of sinfulness and the condition of forgiveness from God, based on his direct experience of both conditions: Blessed is he whose transgression is forgiven, whose sin is covered (Psalm 32:1). What is this blessing? Freedom, courage, indescribable joy, power, strength, clarity of thought, peace of conscience, hope in God, hymnody to God, love for one's neighbors, and meaning to one's life! In other words: light, joy and strength are the blessing. This is the blessing that one who is forgiven of sin feels here on earth. If this is so, then what is the blessing that awaits him in heaven, that eye hath not seen, nor ear heard, neither have entered into the heart of man (I Corinthians 2:9)?

O Lord our God, forgive us our transgressions by Thine infinite mercy, and cover our sins!

To Thee be glory and praise forever. Amen.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/661-october-13

Russischer Kalender

Feste

  • Gottesmutterikone von Iveron
  • Gottesmutterikone von der Sedmioserskaja-Einsiedelei
  • Auffindung der Gebeine des Neomärt THADDÄUS, Erzbischof von Twer

Heilige

  • Märtyrer KARPOS, PAPYLOS, AGATHODOROS und AGATHONIKA in Pergamon
  • Neomärtt. INNOCENTIUS und NIKOLAUS, Priester
  • Märtyrer FLORENTIOS von Thessaloniki
  • Märtyrer BENJAMIN, Diakon von Persien
  • Hl. NIKETAS der Bekenner von Paphlagonia
  • Hl. BENJAMIN vom Kiever Höhlenkloster
  • Hl. MELETIOS, Patriarch von Alexandrien
  • Märtyrer DIOSKOROS von Kynopolis (Ägypten)
  • Neumärtyrer CHRYSE (Zlata) von Bulgarien
  • Hl. LUBENTIUS, Pfarrer in Cobern, Glaubensverkünder an der unteren Mosel und Lahn † 369
  • Hl. SIMPERT, Bischof von Augsburg und Abt von Murbach † 810

http://orthpedia.de/index.php/13._Oktober

Rumänischer Kalender

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/index.html

Sfinții zilei

  • Sf. Mucenici Carp și Papil, Agathodor și Agathonica
  • Sf. Mucenic Florentie
  • Sf. Mucenic Dioscor
  • Sf. Nichita Patriciu Mărturisitorul
  • Sf. Mucenic Veniamin Diaconul
  • Sf. Mucenic Antigon
  • Sf. Nouă Muceniță Hrisi

https://ro.orthodoxwiki.org/13_octombrie

Evenimente

Nașteri

Decese

Sărbători

Sinaxar

Sinaxar 13 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Carp si Papil, Agatodor si Agatonica.

Acesti sfinti mucenici ai lui Hristos au fost pe vremea împaratului Deciu si a lui Valerian proconsulul Asiei, cu mestesugul doctori. Sfântul Carp era episcop Tiatirilor, iar Papil era hirotonit diacon de acest Carp. Deci, prinzându-se de catre domnitor si întrebati fiind, au marturisit înaintea tuturor numele Domnului Hristos si silindu-i sa faca Jertfa la idoli si neînduplecându-se, ei au fost legati pe lânga cai si târâti de la Tiatira pâna la Sardia si acolo spânzurându-i de un lemn i-au strujit. Atunci si Sf. Agathodor sluga fiind sfintilor si urmând lor s-a întarit de dumnezeiescul înger si a marturisit pe Hristos. Deci spânzurându-l si pe el l-au batut cumplit cu toiege. Si asa fiind batut si-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Iar Sf. Carp fiind spânzurat a râs; si fiind întrebat de catre domnitor, pentru ce ai râs Carp a zis: "Am vazut slava Domnului meu si m-am bucurat". Iar pe Papil l-au legat de patru pari, si l-au ridicat sus, apoi l-au împroscat cu pietre de care a ramas nevatamat. Dupa aceea fiind adusi de fata sfintii împreuna i-au tavalit peste spini în sus si în jos, si batându-i deasupra pe pântece. Dupa aceea i-au dat ca sa-i manânce fiarele. Atunci un leu, o minune!, racnind oprea pe chinuitori de la atâta nemilostivire. Si batându-le cu piroane încaltaminte de fier în picioare, i-au aruncat în cuptor; atunci si Agathonica, sora Sfântului Papil, facând rugaciune, a intrat si ea cu dânsii. Si ramânând sfintii nearsi si nevatamati, li s-au taiat capetele cu sabia.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Florentie.

Sfântul Mucenic Florentie, a fost din cetatea Tesalonicului. Si fiind crestin si râvnitor binelui, ocara si defaima înaintea tuturor, pe dumnezeii elinilor, întarea pe crestini în credinta cea în Hristos si-i îndemna în tot chipul spre lucrarea dumnezeiestilor porunci. Deci facând el asa a fost prins de guvernatorul cetatii si fiind întrebat, a marturisit pe Hristos cu îndrazneala fara frica înaintea tuturor, ca este Dumnezeu mai înainte de veci si Facatorul tuturor; si ca zeii pagânilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, arama, fier, idoli fara suflet si fara simtire. Acestea zicând, l-au batut cumplit, l-au spânzurat de un lemn si l-au strujit; si aprinzând foc mare l-au aruncat în mijlocul focului; iar el bucurându-se si rugându-se în taina si multumind lui Dumnezeu, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dioscor.

Acesta a marturisit pe vremea împaratiei lui Diocletian. Se tragea cu neamul din schinopoliti si cu vrednicia era sfetnic. Deci socotind toate lucrurile lumii acesteia ca pe niste gunoaie, numai ca sa dobândeasca pe Hristos, a luat îndrazneala si stând înaintea guvernatorului Luchian, înfruntându-l si mai vârtos batjocorindu-l, întru nimic îi socotea înfricosarile si amagirile; mai ales când acela arata sfântului foc si organele vârtejelor, si alte multe feluri de chinuri. Însa toate acestea au ramas nelucratoare si s-au aratat ca o nimica înaintea barbatiei si a marimii de suflet a mucenicului. Pentru aceasta în cele din urma, cu sabia i-a taiat sfântul lui cap.

Tot în aceasta zi, Sfântul Parintele nostru Nichita Patriciu Marturisitorul.

Acesta s-a nascut în Paflagonia din parinti crestini si iubitori de Dumnezeu; se zice ca era rudenie cu împarateasa Teodora. Deci dându-se la învatatura si la Sfintele Scripturi a mers în Constantinopol, fiind de saptesprezece ani. Si tinând atunci Irina sceptrurile împaratiei si aflând ca copilul era facut famen de parintii sai l-a luat în casa si peste putina vreme a ajuns mai mare peste toti ai casei. Si ajungând la vrednicia patriciilor, a fost pus guvernator al Siciliei. De atunci traind bine, precum iubeste Dumnezeu si vrând sa se calugaresca, nu l-au lasat împaratii Nichifor si fiul sau Stavrachie. Iar apoi împaratind Mihail (adica Rangave, care si Curopalat se zicea), abia dupa multe rugaciuni, i-au dat voie sa se faca monah, însa din cetate sa nu iasa; ci dându-i Mânastirea Hrisonichi la poarta de aur i-au poruncit sa petreaca acolo. Si era de cincizeci de ani când s-a calugarit; si la aceasta mânastire s-a aflat, pâna în zilele împaratiei lui Leon Armeanul luptatorul împo-triva icoanelor.

Daca a vazut necinstea ce se facea icoanelor, a iesit din cetate si a mers la un metoc pe care îl daruise el mânastirii si s-a amestecat cu fratii cei de rând, mâncând cu ei si lucrând împreuna cu ei. Iar unii din clevetitori facând voia luptatorului împotriva lui Dumnezeu, i-a spus ca acesta avea o icoana a Mântuitorului, pe care din credinta o luase de la Roma. Deci a fost trimis unul din rânduiala sa înfricosându-l cu cuvinte aspre si cu îngroziri, si cerându-i sa-i dea cinstita icoana; iar el nevrând a raspuns: "Nu este a mea aceasta cinstita icoana, ci este a lui Dumnezeu si a fost daruita în sfintele odoare ale bisericii". Deci apucând pe alt frate, ca sa-i arate ceea ce cauta, a intrat în biserica si aflând-o a luat-o ca si cum ar fi fost lucru de nimic si a aruncat-o fara de cinste la asternutul picioarelor lui. Sfântul vazând aceasta a suspinat din adâncul inimii, socotind ca aceasta era sa fie începatura chinurilor lui. Deci, vrând sa plece trimisul împaratesc, a închis pe sfântul sa nu iasa nici de acum de acolo.

Dupa acestea luând împaratia Teofil luptatorul împotriva lui Dumnezeu si acesta purtând si el razboi împotriva sfintelor icoane, a trimis si catre sfântul pe oarecare Teodosie sa-i spuna înaintea celor ce se aflau acolo ca, sau sa se împartaseasca cu patriarhul Antonie, si sa nu se închine icoanelor, sau în acel ceas sa fie izgonit. Iar sfântul zise: "Nu voi înceta niciodata a ma închina icoanei lui Hristos si Dumnezeului meu, macar ca aceasta nu va place". Iar pe Antonie, avându-mi mintea întreaga, nu-l voi numi Patriarh, ci desfrânat. Deci izgoneste, taie, fa ce-ti este voia; si îndata l-a izgonit de acolo. Iar sfântul multumind lui Dumnezeu si luând cu dânsul trei frati a mers la alt metoc ce era acolo aproape si petrecând acolo sfânta patruzecime, pâna la Pogorârea Sfântului Duh, s-a dus la Pantihia. Dar iesise porunca sa nu fie primiti crestinii care fug. Atunci sfântul s-a întors la Erivol, si acolo a venit catre dânsul un oarecare Nicolae, rudenie a sa, si i-a spus ca ar gasi mare odihna, daca ar vrea sa mearga la metocul lui, ce se cheama Zulupas si s-a dus acolo.

Apoi peste putina vreme a venit porunca de la luptatorii împotriva icoanelor ca sau sa se împartaseasca cu ei, sau sa fuga de acolo. Deci iesind si de acolo, s-a dus la Catisia si aflând un loc mic l-a cumparat si a zidit o biserica în numele Sfintilor Arhangheli si petrecând în aceea câtiva ani, bine si cu placere dumnezeiasca, împreuna cu fratii ce erau cu el, în cele din urma s-a dus la mânastirea cea de lânga mare; unde învatând pe monahi si rugându-se pentru dânsii si cunoscându-si mai înainte mutarea catre Domnul, a raposat la saptezeci si cinci de ani ai vietii sale.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Veniamin Diaconul.

Acest fericit Veniamin era în zilele lui Isdigherd împaratul Persiei; fiind diacon la Biserica lui Dumnezeu, a adus pe multi pagâni la dumnezeiasca cunostinta. Atunci a fost pârât ca un facator de rele; pentru aceasta a fost batut si bagat în temnita unde a zacut doi ani. Deci venind un sol de la împaratul romanilor, la împaratul persilor, si aflând de aceasta, a rugat pe împaratul, ca sa slobozeasca pe Veniamin; iar împaratul l-a întrebat daca va înceta sa mai învete pe magi crestinismul? Si solul a raspuns: "Asa este împarate, sa pazeasca în tot chipul poruncile tale precum trebuie". Iar Veniamin daca a auzit cuvintele solului, a zis: "Este peste putinta sa nu împart eu lumina care am primit-o, caci de câta certare este vrednic, cel ce va ascunde talantul, ne arata aievea învatatura sfintelor Evanghelii". Împaratul nepricepând nimic din toate acestea, a poruncit sa-i dea drumul din legaturi; iar el iarasi s-a dus de facea cele obisnuite. Pentru care mâniindu-se împaratul, a facut douazeci de tepusi de trestii ascutite si i le-au bagat pe sub unghiile mâinilor si ale picioarelor. Si vazându-l ca socotea chinurile ca niste jucarii, a facut alta tepusa de trestie ascutita, si i-a pus-o în madularul udului, pe care punând-o si scotând-o adesea, facea dureri nesuferite sfântului. Apoi dupa chinul acesta, acea fiara fara de omenie a poruncit sa-i îndese prin sezut un lemn gros care avea de toate partile noduri; si asa si-a dat duhul catre Domnul.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Antigon care s-a savârsit prin foc.

Tot în aceasta zi, Sfânta noua Mucenita Hrisi (Zlata), care s-a nevoit în oarecare loc al eparhiei Moglenilor ce se numeste Slatina (Slatena), la anul 1795, în bucati taindu-se s-a savârsit.

Noua Muceniţă Zlata (Hrisi), acest "vas de aur al fecioriei şi mireasă neprihănită a lui Hristos", s-a născut în satul Slatena, eparhia moglenilor aflată la graniţa dintre Bulgaria şi Serbia, vreme în care Bulgaria era sub jugul turcesc.

Încă din tinereţe Zlata a dezvăluit un caracter puternic, credinţă nestrămutată în Hristos, frumuseţe şi neprihănire. Însă unul din turci şi-a rănit inima cu frumuseţea ei şi a răpit-o la casa lui pe când ea aduna lemne, încercînd de mai multe ori să o seducă şi să o convingă să treacă la Islamism. Nereuşind cu vorba, turcul a trecut la ameninţări cu tortura.

Sfânta muceniţă nu s-a înfricoşat de aceste ameninţări, mărturisind cu tărie că nu va renunţa la Hristos, indiferent de chinurile ce i se pregăteau. Timp de şase luni păgânii agareni au încercat să o facă pe Zlata să le accepte religia, dar în zadar, ea a rămas neclintită în credinţa sa. După aceste încercări, ei au încercat să o forţeze folosindu-i pe părinţii şi surorile ei, ameninţînd că dacă nu o vor convinge ei să renunţe la Hristos, o vor omorî şi pe ei îi vor chinui.

Părinţii şi surorile sale au început a plînge amar şi a o ruga să se lepede de Hristos "măcar de formă" ca să scape de chinuri şi moarte. "Dacă mă ispitiţi să mă lepăd de Hristos, nu mai sunteţi familia mea. În schimb am pe Domnul Iisus Hristos ca tată şi pe Maica Domnului ca mamă, iar sfinţii îmi sunt fraţi şi surori!"

Văzînd musulmanii că nu îi pot slăbi credinţa, au chinuit-o timp de trei luni, bătînd-o cu bâtele. Apoi, au jupuit fâşii de piele de pe trupul ei, înroşind pământul cu sângele său şi mai pe urmă au înroşit un fier în foc şi i l-au băgat prin urechi.

În apropiere de locul unde suferea ea se afla părintele ei duhovnicesc, ieromonahul Timotei de la Mănăstirea Stavronikita din Muntele Athos. Ea i-a trimis vorbă să se roage pentru ea ca să aibă putere să îndure mucenicia până la capăt. Duhovnicul ei a fost cel care a păstrat însemnări despre suferinţele sfintei.

În cele din urmă, musulmanii furioşi că au fost învinşi de o femeie, au legat-o de un copac şi au tăiat-o în bucăţi cu cuţitele. Sufletul ei curat a fost luat la Domnul, Care a răsplătit-o cu două cununi: una a fecioriei şi cealaltă a muceniciei. Nişte creştini au adunat sfintele moaşte şi le-au îngropat în secret, cu mare evlavie. Sf. Zlata a suferit pentru Hristos în anul 1795.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie13.htm

Ukrainischer Kalender

Arabischer Kalender

Allgemeiner Kalender Aramäisch

Allgemeiner Kalender Griechisch

Allgemeiner Kalender Georgisch

Allgemeiner Kalender Bulgarisch

Allgemeiner Kalender Mazedonisch

Allgemeiner Kalender Serbisch

Allgemeiner Kalender Russisch

Allgemeiner Kalender Rumänisch

Allgemeiner Kalender Ukrainisch

Allgemeiner Kalender Arabisch

Allgemeiner Kalender Englisch

Oct. 12 - Eastern Orthodox Church calendar - Oct. 14

Fixed commemorations

All fixed commemorations below are observed on October 26 by Old Calendarists

Saints

Other commemorations

  • Translation to Moscow of the Iveron Icon of the Most Holy Theotokos (1648)
  • Kazan Icon of the Most Holy Theotokos “Of the Seven Lakes” (17th century)
  • Repose of Monk Athanasius of Valaam (1852)

References

https://en.wikipedia.org/wiki/October_13_(Eastern_Orthodox_liturgics)

Feasts

Martyrs Carpus, Papylus, Agathadorus, and Agathonike at Pergamus

Martyr Florentius of Thessaloniki;

Martyr Benjamin, deacon of Persia

Saint Nicetas the Confessor of Paphlagonia

Saint Benjamin of the Kiev Caves;

New-Martyr Chryse (Zlata) of Meglena, Bulgaria

Saint Vannatius of Poitiers (Gaul);

Saint Anthony, Metropolitan of Chkondidi;

Saint Jacob the Elder, disciple of St. Anthony of Chkondidi;

Saint Vannatios of Poitiers; Saint Comgan, Abbot of Lochalsh;

Martyr Dioscoros;

Martyr Antigonos;

Uncovering of relics of Hieromartyr Thaddeus (Uspenskiy) of Tver‎ (1993);

Icon of the Most Holy Theotokos "Of the Seven Lakes;"

Portaitissa Icon of the Most Holy Theotokos

https://orthodoxwiki.org/October_13

Allgemeiner Kalender Deutsch

Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

  • Märtyrerbischof Karpos von Thyateira und seine Gefährten (251)
  • Benjamin, Diakon in Persien (421)
  • Mönch Niketas der Bekenner von Paphlagonien (838)
  • Großmärtyrerin Zlata (Chryssa) von Meglin (1796)
  • Märtyrer Florentios (1./2. Jh.)

Gesellschaft Orthodoxe Medien (Hrsg. im Auftrag der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland): Orthodoxer Liturgischer Kalender 2016 (17. Jahrgang), Dortmund 2015

Deutscher Heiligenkalender (orthodox)

Abdas (Audas), Bischof von Kaskhar, Märtyrer

Antonius, Metropolit von Chkondidi, und Jakob, sein Schüler, Prior († 1815) (Georgien)

Antigones, Märtyrer

Athanasius von Walaam, Mönch (Todestag, † 1852)

Benjamin von Persien, Diakon, Märtyrer ]

Benjamin von Pechersk, Mönch, in den entfernteren Höhlen († im 14. Jahrhundert)

Chrysa (Zlata, Golda) von Meglin, Märtyrerin in Bulgarien († 1795)

Diocletianus, Märtyrer

Dioskoros, Märtyrer in Kynopolis (Samalut) in Ägypten († 288)

Florentius von Thessaloniki, Märtyrer († im 1./2. Jahrhundert)

Innokentius, Priester, Märtyrer, und Nikolaus, Priester, Märtyrer († 1937)

Jakob von Hamatura, Mönch, Priester, Märtyrer in Tripolis im Libanon († Mitte des 13. Jahrhunderts)

Karpus, Bischof von Gordos (?), Märtyrer, und Papylos, Diakon, Märtyrer, und Agathodoros, Märtyrer, und Agathonika, Märtyrerin in Pergamon († 251)

2 Kinder, Märtyrer durch das Feuer

Lukas von Demenna, Abt in Carbione

Martyrochus

Meletius I. Pigas, Patriarch von Alexandria († 13. September 1601)

Nicetas, der Bekenner von Paphlagonia, Mönch († um 838)

Sabas von Mar Saba (Rückkehr der Gebeine nach Mar Saba)

Trophimos, Märtyrer

Vannatius von Poitiers/von Tours († 400)

"Portaitissa" - Ikone der Heiligsten Gottesmutter von Iveron (Übertragung nach Moskau 1648)

"Von den sieben Seen" - Ikone der Heiligsten Gottesmutter (17. Jahrhundert)

https://www.heiligenlexikon.de/KalenderOktober/13.htm

Artikelentwurf

Gemeinsame orthodoxe Heilige im Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

  • Mönch Niketas der Bekenner von Paphlagonien (838)
  • Großmärtyrerin Zlata (Chryssa) von Meglin (1796)
  • Märtyrer Florentios (1./2. Jh.)

[1]

Weiteres Gedenken in griechischer Tradition

  • Gedächtnis des hl. Martyrers Dioskoros, dem man in Kynopolis in Ägypten nach vielen Martern das Haupt abschlug.
  • Gedächtnis des hl. Martyrers Antigonos, der verbrannt wurde.
  • Gedächtnis unseres hl. Vaters MELETIOS, Patriarch von ALEXANDRIA. (Seine Verehrung wurde 2002 vom Patriarchat von Alexandria anerkannt.)

[2]

Weiteres Gedenken in georgischer Tradition

  • Am selben Tag, Gedächtnis des hl. ANTONIOS, Metropolit von SKONDIDI in Westgeorgien (1777), dann Mönch im Kloster Nacharebou, einer der bedeutendsten Prediger der Kirche Georgiens (gest. 1815). (Heiliger Georgiens.)

Einzelnachweise (Artikelentwurf)

  1. Gesellschaft Orthodoxe Medien (Hrsg. im Auftrag der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland): Orthodoxer Liturgischer Kalender 2016 (17. Jahrgang), Dortmund 2015
  2. Das Synaxarion - die Leben der Heiligen der Orthodoxen Kirche. In 2 Bänden. Gestützt auf die 6-bändige Ausgabe des Hl. Klosters Simonos Petra. Erster Band. September bis Februar. Kloster des Hl. Johannes des Vorläufers, Chania (Kreta) 2006, ISBN 960-88698-0-3, S. 207–209