Benutzer:Christian/Zographou (Athos)

Aus Orthpedia
Wechseln zu:Navigation, Suche

Griechisch

Η Ιερά Μονή Ζωγράφου είναι μία από τις είκοσι Μονές του Αγίου Όρους, της αυτόνομης μοναστικής πολιτείας που βρίσκεται στη Β. Ελλάδα και στο νότιο τμήμα της χερσονήσου του Άθω, της ανατολικότερης από τις τρεις χερσονήσους της Χαλκιδικής. Η Μονή Ζωγράφου είναι βουλγαρική, κοινόβια[1] και γιορτάζει του αγίου Γεωργίου, στις 23 Απριλίου. Βρίσκεται πρώτη στη σειρά τών μονών της ΝΔ. παραλίας της χερσονήσου, σε απόσταση 40' από την παραλία και σε υψόμετρο 160.

Ιστορικά στοιχεία

Υποσημειώσεις

  1. Κοινόβιο ονομάζεται το μοναστήρι όπου ο βίος των Μοναχών είναι κοινός ως προς την εργασία, τα έσοδα, την ενδυμασία, τις δαπάνες, την τραπεζαρία, την προσευχή (Μαλαβάκης Νίκος, Βυζαντινολόγιο-Λεξικό Εκκλησιαστικών και Θρησκευτικών όρων, Αστήρ, Αθήνα 1999, σελ. 78-79). Οι μοναχοί στερούνται κάθε είδους περιουσίας και διατρέφονται από περιουσιακά στοιχεία της μονής που διαχειρίζεται το ηγουμενοσυμβούλιο (Βεργωτής Γεώργιος, Λεξικόν Λειτουργικών και Τελετουργικών Όρων, 3η έκδ. βελτιωμένη και επαυξημένη, Θεσσαλονίκη 1995, σελ. 126).

Βιβλιογραφία

  • "Άθως" > "Περιγραφή των κυρίαρχων Μονών", εγκυκλοπαίδεια Πάπυρος-Λαρούς-Μπριτάννικα, τόμ. 4, εκδ. Πάπυρος, Αθήνα 2004-2005 [CD-ROM].
  • Θρησκευτική και Ηθική Εγκυκλοπαίδεια, τόμ. 1-12, εκδ. Μαρτίνος Αθ., Αθήνα 1962-1968 (τα σχετικά με τις Μονές άρθρα).
  • Καδάς Σωτήρης, Το Άγιον Όρος. Τα μοναστήρια και οι θησαυροί τους, Εκδοτική Αθηνών, Αθήνα 1995.
  • Χαριτόπουλος Ευστάθιος, Άγιον Όρος. Οι άγιοι τόποι της Μακεδονίας, Θεσσαλονίκη 2002.
  • Χατζηφώτης Μ.Ι., Η καθημερινή ζωή στο Άγιο Όρος, Παπαδήμας, Αθήνα 1999.

Σύνδεσμοι

https://el.orthodoxwiki.org/%CE%99%CE%B5%CF%81%CE%AC_%CE%9C%CE%BF%CE%BD%CE%AE_%CE%96%CF%89%CE%B3%CF%81%CE%AC%CF%86%CE%BF%CF%85

Rumänisch

Sfânta Mănăstire Zografu (gr. Ζωγράφου, bg. Зограф) este o mănăstire ortodoxă situată în partea de sud-vest a Muntelui Athos, la o oră de mers pe jos de la țărmul mării. Ocupă locul al nouălea în ierarhia mănăstirilor athonite. Mănăstirea este închinată Sf. Gheorghe, fiind locuită începând cu anul 1845 numai de monahi bulgari.

Despre numele şi hramul mănăstirii

Potrivit tradiţiei, mănăstirea a fost întemeiată în secolul al X-lea de trei fraţi bulgari, monahii Moise, Aaron şi Ioan, originari din Ohrida (Macedonia). Se spune că cei trei fraţi, găsind pe Sfântul Munte un loc potrivit, au zidit acolo o mănăstire minunat de frumoasă în vremea împăratului bizantin Leon cel Înţelept (886-912), la începutul secolului al X-lea. Neştiind însă cum să o numească şi ce hram să îi dea, au pregătit lemnul pentru o icoană, au aşezat-o în faţa bisericii şi s-au rugat lui Dumnezeu să le descopere acestea. Trecând câtăva vreme, privind la lemnul acela, au văzut pe el minunat zugrăvit chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruinţă. Luând atunci cu bucurie icoana cea minunată, monahii au luat icoana şi au aşezat-o în biserică, aceasta devenind o icoană făcătoare de minuni.

Istoricul mănăstirii

Prima menţiune privind mănăstirea Zografu datează din anul 980. La începuturi, mănăstirea a fost înzestrată cu dărnicie de către domnitorii bulgari, îndeosebi de către Ioan Asan al II-lea (1218-1241) şi Ioan Alexandru (1331-1371). Mănăstirea a mai primit pământuri şi danii generoase şi din partea împăraţilor bizantini, precum şi a cnezilor sârbi şi a domnitorilor din Ţările Române

Ca multe alte mănăstiri atonite, mănăstirea Zografu a suferit de pe urma raidurilor piraţilor din Marea Mediterană, îndeosebi în secolul al XIII-lea, când peninsula se afla sub stăpânirea francilor, după cucerirea latină a Constantinopolului din 1204. Mănăstirea a fost arsă şi prădată de mai multe ori în secolele XIII-XIV. Astfel, în anul 1275, piraţii catalani au lansat o importantă expediţie de jaf asupra mănăstirii: 26 de călugări au fost ucişi, iar mănăstirea a fost arsă din temelii, fiind reconstruită cu sprijinul financiar al împăratului bizantin. Astfel, mănăstirea a fost reînnoită rând pe rând de împăraţii Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) şi Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391) şi de domnitorii sârbi.

Ruinată din pricina jafurilor succesive, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al XV-lea, datorită familiei Mușatinilor, domnitoare în Moldova. Astfel, un document din 1429 arată că domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) dădea ajutor anual mănăstirii câte 3000 aspri de argint, precum și venitul câtorva metoace, printre care și Mănăstirea Căpriana (Basarabia). Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1506), care avea o deosebită evlavie faţă de Sf. Gheorghe, ocrotitorul mănăstirii Zografu, a refăcut mănăstirea aproape integral între anii 1466-1502. A făcut donaţii generoase pentru înnoirea bisericii şi a bolniţei (1466-1471), pentru rezidirea arsanalei (portul) (1475), pentru refacerea, din piatră, a chiliilor, trapezei şi zidului de incintă (1495), pentru rezidirea şi pictarea în frescă a catholiconului (biserica mare) (1502). De asemenea, făcea mănăstirii importante danii anuale.

În anul 1502, domnitorul Ștefan cel Mare donează ctitoriei sale de la Athos şi o icoană cu Sfântul Gheorghe, precum și steagul de luptă al Moldovei, cusut cu aur și argint, care are pe o parte icoana Sf. Gheorghe, iar pe partea cealaltă stema țării.

Şi urmaşii lui Ştefan cel Mare au mai făcut danii mănăstirii; astfel, Bogdan al III-lea (1514-1517) repară pirgul (turnul de apărare) mănăstirii; Petru Rareș (1527-1538 şi 1541-1546) a făcut mai multe donaţii pentru repararea mănăstirii și a înnoit pictura din catholicon (1546); doamna Ruxanda, soția lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 şi 1564-1568) plăteşte datoriile mănăstirii şi face o danie de alţi 52000 aspri de argint. Domnitorii Vasile Lupu (1634-1653) şi Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) s-au numărat şi ei printre binefăcătorii mănăstirii, acesta din urmă închinând mănăstirii Zografu şi Mănăstirea Dobrovăţ din jud. Vaslui în anul 1698. Dintre domnii Ţării Româneşti, au ajutat mănăstirea Zografu, Radu cel Mare a dat Mănăstirii Zografu un ajutor de 3000 de aspri anual (1500), fiind urmat şi de Sf. Neagoe Basarab (1515-1517), de Vlad Vintilă (1534) și alţii.

Astfel, în secolul al XVI-lea au început lucrări de reconstrucţie a mănăstirii. Majoritatea clădirilor care au rămas în picioare până în zilele noastre datează de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Aripile de sud şi de est au fost construite în 1750 şi respectiv 1758. O biserică mică a fost construită în anul 1764, iar una mai mare în 1801. Tradiţia daniilor către mănăstirile atonite a fost continuată şi de domnitorii Ţărilor Române din perioada fanariotă, care au finanţat mai multe lucrări de întreţinere şi de reconstrucţie a clădirilor care căzuseră în paragină, îndeosebi în secolul al XVIII-lea. Aripile de nord şi de vest ale mănăstirii au fost construite abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea, iar construcţia bisericii închinate Sf. Chiril şi Metodie şi a turnului clopotniţei s-au încheiat în anul 1896.

Iniţial, în mănăstire trăiau atât călugări bulgari cât şi greci şi sârbi şi de alte naţionalităţi, dar începând din anul 1845 şi până în zilele noastre toţi călugării mănăstirii sunt bulgari. Toate slujbele mănăstirii se ţin în limba bulgară. Are în prezent circa 15-20 de vieţuitori (bulgari) înăuntrul mănăstirii şi alţi câţiva în afara zidurilor acesteia, la un schit al mănăstirii închinat Născătoarei de Dumnezeu (schitul "Bogorodiţa").

Odoare

Moaşte

Mănăstirea Zografu adăposteşte mai multe Sfinte Moaşte, între care amintim: talpa Sf. Ştefan cel Nou, părticele din moaştele Sf. Apostol Andrei, Sf. Gheorghe, Nichita Romanul, Sf. Ignatie Teoforul, Sf. Mercurie, Sf. Sfinţit Haralambie, Sf. Avxentie şi alţii.

Biblioteca

Biblioteca conţine 388 manuscrise în slavonă şi 126 în limba greacă, din care 26 pe pergament, multe din secolele XIV-XV, între care copii după Martiriul Sf. Naum din Ohrida şi al Sf. Petka. Mai are peste 10000 de cărţi tipărite, printre care şi cărţi scrise în limba română cu litere chirilice, dar şi multe documente. Tezaurul păstrează odoare şi obiecte de cult din argint, icoane vechi, evangheliare cu miniaturi şi broderii din sec. XI-XIV; între obiectele de preţ ale mănăstirii se află şi steagul de luptă al lui Ştefan cel Mare, purtând pe o faţă icoana Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă stema Moldovei, dăruită mănăstirii chiar de voievod.

Icoane

Mănăstirea mai adăposteşte şi două icoane făcătoare de minuni ale Sf. Gheorghe, precum şi icoane ale Maicii Domnului „Bucură-te” („Hairiovo”, „a Imnului Acatist” sau „Prevestitoarea”) şi a Maicii Domnului Epakuusa.

Surse

Legături externe

https://ro.orthodoxwiki.org/M%C4%83n%C4%83stirea_Zografu_(Muntele_Athos)

Englisch

The Holy Monastery of Zographou (Greek: Ζωγράφου; Bulgarian: Зограф) is located on the southwestern side of the Athos Peninsula in northern Greece. The monastery is dedicated to St. George. According to tradition, the monastery was founded during the tenth century by three Bulgarian brothers, the monks Moses, Aaron, and John from Ohrid. While the monastery initially was inhabited by Bulgarian, Greek, and Serbian monks, since 1845 the monks are only Bulgarians. Zographou is ranked ninth in the hierarchical order of the twenty monasteries located on the Mount Athos peninsula.

History

The earliest record of the Zographou is from 980. During its early years the monastery was well supported by Bulgarian rulers, especially Ivan Asen II and Ivan Alexander. Zographou also received land endowments from the Byzantine emperors and Serbian and Romanian rulers.

As were many of the Athonite monasteries at the time Zographou suffered from raids by the pirates in the Mediterranean Sea, especially during the thirteenth century when the peninsula was ruled by Frankish forces after they had conquered Constantinople in 1204. In 1275, Catalan pirates made a major raid for plunder on the monastery, a raid in which 26 monks were killed and the monastery burnt down. Reconstruction of the buildings started later in the century, aided financially by Emperor Adronicus II Palaeologus.

Further major construction in the monastery began in the sixteenth century, with many of the existing buildings dating from the middle of the eighteenth century. The south and east wings were built in 1750 and 1758 respectively. A small church was built in 1764 and a larger one in 1801. The north and west wings were built in late nineteenth century and with the construction of the Ss. Cyril and Methodius Church and bell tower major construction was completed in 1896.

At present all monks in the monastery are Bulgarian, and all services are in Church Slavonic.

Treasury

The collection in the monastery library preserves a significant presentation of Bulgarian culture. It contains manuscripts from the fourteenth and fifteenth centuries, including copies of the passionals of Naum of Ohrid and St. Petka. Additionally, the library contains 388 manuscripts in Slavic and 126 in Greek, as well as some 10,000 printed books.

The monastery also has two miraculous icons of St. George as well as icons of the Virgin of Akathistos and the Virgin Epakouousa. In addition, the monastery has other heirlooms and ecclesiastical vessels.

External links

https://orthodoxwiki.org/Zographou_Monastery_(Athos)

Französisch

Le Monastère de Zographou est un des vingt monastères du Mont Athos.

Il est situé au nord de la péninsule.

Il occupe la 9ème place dans le classement hiérarchique.

Histoire

The earliest record of the Zographou is from 980. During its early years the monastery was well supported by Bulgarian rulers, especially Ivan Asen II and Ivan Alexander. Zographou also received land endowments from the Byzantine emperors and Serbian and Romanian rulers.

As were many of the Athonite monasteries at the time Zographou suffered from raids by the pirates in the Mediterranean Sea, especially during the thirteenth century when the peninsula was ruled by Frankish forces after they had conquered Constantinople in 1204. In 1275, Catalan pirates made a major raid for plunder on the monastery, a raid in which 26 monks were killed and the monastery burnt down. Reconstruction of the buildings started later in the century, aided financially by Emperor Adronicus II Palaeologus.

Further major construction in the monastery began in the sixteenth century, with many of the existing buildings dating from the middle of the eighteenth century. The south and east wings were built in 1750 and 1758 respectively. A small church was built in 1764 and a larger one in 1801. The north and west wings were built in late nineteenth century and with the construction of the Ss. Cyril and Methodius Church and bell tower major construction was completed in 1896.

At present all monks in the monastery are Bulgarian, and all services are in Bulgarian.

Liens internes

https://fr.orthodoxwiki.org/Monast%C3%A8re_Zographou_(Mont_Athos)