Benutzer:Christian/Basilissa von Nikomedia

Aus Orthpedia
Wechseln zu:Navigation, Suche

Rumänisch

Sfânta Muceniţă Vasilisa din Nicomidia (sau Basilissa, literal, în greacă: „împărăteasă”) era o tânără copilă creştină care a trăit pe la începutul secolului al IV-lea la Nicomidia, în Asia Mică, în timpul Marii Persecuţii din vremea împăratului Diocleţian. A suferit pentru credinţa ei în Iisus Hristos, în care a rămas statornică până la moarte. Prăznuirea ei se face pe 3 septembrie.

Viaţa

Sfânta Vasilisa trăia la Nicomidia, un important oraş din Asia Mică în vremea domniei împăratului Diocleţian, care a lansat o mare persecuţie împotriva creştinilor din Imperiul Roman. Pe când era în vârstă de 9 ani, a fost denunţată că era creştină, şi drept urmare a fost arestată şi adusă înaintea guvernatorului Nicomidiei, pe nume Alexandru. Acesta a încercat mai întâi să o facă să se lepede de Hristos, însă copila a refuzat.

Atunci guvernatorul a poruncit să fie bătută din ce în ce mai rău, încercând să o înspăimânte astfel şi să o silească să părăsească credinţa creştină. Deşi tot trupul i s-a umplut de răni, copila a rămas statornică în credinţa ei, mulţumind Domnului pentru toate.

Văzând guvernatorul că nu reuşea să o înspăimânte astfel, a poruncit ca Vasilisa să fie supusă la chinuri şi mai mari: a fost atârnată cu capul în jos deasupra unui foc peste care fierbea un amestec de plumb, pucioasă, smoală şi untdelemn, crezând că astfel avea să o omoare, însă copila nu a simţit focul, ci cânta şi Îl lăuda pe Dumnezeu. Văzând acestea, guvernatorul Alexandru a poruncit ca fecioara să fie arsă în foc. Iar ea, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, s-a lăsat aruncată în cuptorul de foc, şi, deşi a fost lăsată acolo multă vreme, flăcările nu s-au atins de ea. Toţi cei de faţă s-au înspăimântat, văzând acestea. În cele din urmă, văzând că nu reuşea astfel, a dat-o pe sfânta Vasilisa să fie mâncată de doi lei. Aceasta însă rugându-se cu stăruinţă, leii nu s-au atins de ea.

Văzând toate aceste minuni şi înţelegând că puterea lui Dumnezeu se vădise prin acestea, guvernatorul Alexandru s-a pocăit de purtările lui şi s-a mărturisit şi el creştin, iar pe Sfânta Vasilisa a eliberat-o, cerându-şi iertare pentru chinurile la care îi supusese mai înainte pe creştini. Iar sfânta Vasilisa, mulţumind lui Dumnezeu, l-a trimis la episcopul de atunci al Nicomidiei, Sfântul Antim (pomenit tot pe 3 septembrie), care l-a învăţat credinţa creştină şi mai târziu l-a botezat. La puţină vreme după ce devenise creştin, Alexandru a trecut la Domnul în pace, după ce îşi petrecuse ultimele zile într-o adâncă pocăinţă.

Iar după moartea lui Alexandru, fecioara Vasilisa a ieşit din oraş, cale de trei stadii, şi, oprindu-se, a ajuns la o piatră. Rugându-se acolo, din piatra aceea a izvorât apă, şi după ce sfânta a băut, a îngenunchiat şi, rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat duhul în mâinile Domnului. Aflând de moartea fecioarei, episcopul a mers şi a îngropat-o cu cinste, ridicându-i mormântul în apropierea pietrei din care izvorâse apa. Iar la mormântul ei s-au arătat multe minuni dumnezeieşti.

Surse

https://ro.orthodoxwiki.org/Vasilisa_din_Nicomidia

Rumänisch II

Pătimirea Sfintei Muceniţe Vasilisa din Nicomidia (3 septembrie)

Vieţile Sfinţilor pe luna septembrie


În împărăţia rău credinciosului Diocleţian nici o altă cetate nu s-a înroşit cu sîngele mucenicilor aşa ca Nicomidia, întru care era atîta mulţime de credincioşi ucişi pentru Hristos, încît într-o lună s-au numărat şaptesprezece mii de mucenici, fără de cele douăzeci de mii care au fost arşi în biserică, în ziua Naşterii lui Hristos. Această nevinovată junghere a credincioşilor s-a sfîrşit nu într-o lună, ci multă vreme s-a întins, fiind acea urmărire grea şi cumplită prigonire, între care, cîţi creştini ucişi au fost, cine poate să-i numere, fără numai singur Dumnezeu, Cel ce numără mulţimea stelelor.

În aceeaşi cetate a Nicomidiei a pătimit şi această sfîntă mu-ceniţă Vasilisa. Şi slava Atotputernicului Dumnezeu ştie că nu numai în oamenii cei desăvîrşiţi, ci şi în copiii cei mici poate să-şi arate puterea Sa cea mare. Pentru că această muceniţă a fost fecioară de nouă ani, mireasă curată a cerescului Mire şi fiind pusă înaintea ighemonului Alexandru al Nicomidiei cu aşa îndrăzneală a mărturisit pe Hristos, încît toţi s-au mirat de buna înţelegere şi de sloboda ei limbă, căci ca un bărbat desăvîrşit, aşa se lupta cu chinuitorul pentru cinstea Domnului. Pe aceasta, după multe cuvinte îmbunătoare şi făgăduinţe, văzînd-o prigonitorul neplecată, a poruncit să o bată peste obraz, iar ea a mulţumit lui Dumnezeu. Apoi a poruncit s-o dezbrace de haine şi cu vergi să o bată, iar ea a dat lui Dumnezeu mai multă mulţumire. Deci, mîniindu-se ighemo-nul, a poruncit să o bată şi mai mult. Şi atîta o bătură peste tot trupul, încît s-a făcut trupul ei numai o rană, iar ea striga: "Doamne, mulţumesc Ţie de toate".

După aceea prigonitorul a poruncit să i se sfredelească gleznele şi, legînd-o cu funia, să o spînzure cu capul în jos, iar sub dînsa să se aprindă focul, deasupra căreia să se pună smoală, pucioasă, untdelemn şi plumb, ca din acea silnică durere şi de iuţimea focului degrabă să-i iasă sufletul. Sfînta, pătimind aşa, se simţea ca într-o răcorire a raiului şi cînta lăudînd pe Dumnezeu. Văzînd ighemonul că nu ia în seamă chinuirea lui, a poruncit să ardă un cuptor şi acolo să o arunce pe sfînta. Iar ea, însemnîndu-se cu semnul cinstitei Cruci, a intrat în mijlocul văpăii şi, stînd multă vreme în focul arzător, a fost păzită fără vătămare. Toţi cei ce vedeau se spăimîntară şi nu pricepeau acea preaslăvită vedere. Apoi, scoţînd pe Vasilisa din cuptor, a dat drumul la doi lei asupra ei ca s-o mănînce. Dar sfînta, rugîndu-se, a rămas nevătămată de fiare, că rugăciunea cea feciorească, ca şi a lui Daniil, a astupat gurile leilor.

Văzînd acestea, ighemonul Alexandru s-a spăimîntat şi a fost în uimire multă vreme. După aceea a zis: "Acestea sînt judecăţile lui Dumnezeu!" şi îndată a căzut la picioarele sfintei, zicînd: "Miluieşte-mă, roaba cerescului Împărat şi Dumnezeu, şi mă iartă pe mine de cîte răutăţi ţi-am făcut, iar pe Dumnezeul tău roagă-L pentru mine să nu mă piardă pentru tine, căci iată şi eu de acum cred într-Însul". Atunci sfînta muceniţă, deschizîndu-şi gura, a preamărit cu mare glas pe milostivul Dumnezeu, care a luminat orbirea ighemonului şi la cunoştinţa adevărului l-a povăţuit. Apoi, chemînd pe episcopul Antonin, i-a poruncit să-l povăţuiască şi, învăţîndu-l credinţa, să-l boteze.

Mare bucurie a fost credincioşilor ce se aflau acolo pentru întoarcerea lui Alexandru care, fiind botezat, se căia de păgînătatea sa dinainte şi pentru tirania cu care pierdea pe cei ce mărturiseau pe Hristos. Apoi se rugă Sfintei Vasilisa să-i ceară milă de la Dumnezeu, prin ale cărei mijlociri şi rugăciuni în puţină vreme, plin de adevărată pocăinţă, s-a mutat la Domnul în mărturisirea cea bună şi s-a îngropat de credincioşi cu cinste. Iar sfînta, după îngroparea lui, a ieşit din cetate ca la trei stadii şi, oprindu-se, a aflat o piatră şi stînd pe dînsa s-a rugat şi îndată a curs apă din piatră, din care, bînd, s-a depărtat puţin de acolo şi, plecîndu-şi genunchii la pămînt cu rugăciune, şi-a dat Domnului duhul său.

Înştiinţîndu-se de aceasta, episcopul Antonin a mers şi a îngropat pe sfînta, făcîndu-i mormîntul aproape de piatră, unde cu rugăciunea ei a ieşit apa. Prin rugăciunile Sfintei Vasilisa, Doamne, varsă peste noi mila Ta cea mare şi bogată. Amin.

În această zi mai facem pomenirea sfinţitului mucenic Aristion, episcopul Alexandriei, cum şi pomenirea Cuviosului părintelui nostru Teoctist, care a fost împreună pustnic cu marele Eftimie. Catalogul de mucenici cel latinesc în această zi pune pomenirea sfintei Fiva, pe care Sfîntul Apostol Pavel, în scrisoarea cea către Romani, la capitolul 17 o pomeneşte, zicînd: "Încredinţez vouă pe Fiva, sora noastră, care este slujitoarea Bisericii din Kencreas, ca să o primiţi în Domnul cu vrednicia sfinţilor şi să o ajutaţi ori de ce lucru va avea trebuinţă de la voi. Căci aceasta a fost folositoare multora şi mie însumi". Kencreas era sat şi liman de corăbii în Corint.

http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-03-sf_vasilisa.html

Deutsch

Märt. Basilissa von Nikomedia ungefähr 309 (303) Gedenktag orthodox: 5. Februar, 3. September

Englisch

The Martyr Basilissa of Nicomedia, also Vasilissa, was a young maiden, of the early fourth century, who showed unshakable firmness in her faithfulness to Jesus Christ when she was being forced to renounce him. Her feast day is September 3.

In Nicomedia, Basilissa suffered for her faith under the emperor Diocletian when the governor of Nicomedia Alexander ordered the arrest of the nine year old Basilissa and attempted to force her to renounce Christ. She was subjected to protracted and intense torture as the torturers covered her whole body with wounds. Through the grace of God, the holy martyr remained alive, unharmed, and faithful to Christ.

Her survival was evidence to all those present as a manifestation of the power of God. Her torturer, Alexander, seeing these wonders, repented and confessed himself a Christian. Basilissa went out into a field, fell on her knees and prayed to God, thanking Him for her endurance under torture.

Alexander was baptized later by Bishop Anthimus of Nicomedia. Living in deep repentance, Alexander died a short time later, departing peacefully to the Lord. Some while after Alexander's repose St. Basilissa died peacefully and accompanied by miraculous signs of God's mercy.

Sources

https://orthodoxwiki.org/Basilissa_of_Nicomedia