Benutzer:Christian/16. März

Aus Orthpedia
Wechseln zu:Navigation, Suche

Inhaltsverzeichnis

Aramäischer Kalender

Griechischer Kalender

  • Gedächtnis des hl. Martyrers SABINOS von ÄGYPTEN
  • Gedächtnis des gottgeweihten JOHANNES vom RFINIANEN-Kloster bei Konstantinopel (s. 17.6.) in Frieden entschlafen
  • Gedächtnis des hl. Martyrers ROMANOS von PARION (Hellespont), durch das Schwert vollendet.
  • Gedächtnis der 10 hl. MARTYRER von Phönikien, durch das Schwert vollendet.
  • Gedächtnis des hl. Hieromartyrers ALEXANDER I:, Bischof von ROM, durch das Schwert vollendet (gest. 115)
  • Gedächtnis des gottgeweihten ANINAS DES WUNDERTÄTERS
  • Gedächtnis unseres gottgeweihten Vaters CHRISTODOULOS des WUNDERTÄTERS, Gründer des Klosters des Hl. Johannes des Theologen auf PATMOS - um 1020 in einem Dorf Bithyniens geboren - als ihn die Mönche des Klosters Stylos zum Abt wählten, lehnte er zuerst ab... doch schließlich mußte er sich fügen, als Patriarch Kosmas von Konstantinopel (1075-1081) ihn drängte, das Amt anzunehmen - er gründete um 1085 ein Kloster zu ehren der Allheiligen Gottesmutter auf der Insel Kos - im Sommer 1088 landete er auf der Insel Patmos, stürzte als erstes eine Artemis-Statue um und begann mit dem Bau einer Kirche zu Ehren des hl. Johannes des Theologen - Anfags 1093 entschloss er sich, einen sicheren Ort zu suchen und schiffte sich mit der Gemeinschaft nach Euripos (Euböa) ein, wo er ein provisorisches Kloster gründete - dort entschlief er in Frieden zu seinem Herrn am 16. März 1093 - da man den Mönchen bei ihrer Abreise die Mitnahme der kostbaren Reliquie verwehrte, kehrten sie kurz darauf insgeheim zurück, bemächtigten sich derselben durch eine fromme Piraterie und brachten sie nach Patmos zurück (Gedächtnis am 21. 10.) - 1988 wurde im Beisein des Ökumenischen Patriarchen und der Vertreter aller anderen Orthodoxen Kirchen der 900. Jahrestag der Gründung des Klosters des Hl. Johannes des Theologen gefeiert
  • Gedächtnis des hl. Neumartyrers MALACHIAS von RHODOS, der im Jahr 1500 in Jerusalem unter der Anklage, Mohammed beleidigt zu haben, nach mancherlei schrecklichen Foltern von den Türken aufgespiesst und im Feuer verbrannt wurde.
  • Gedächtnis des hl. SERAPION, Erzbischof von NOWGOROD - 1504 nahm als Abt der Lavra des hl. Sergij an der Synode teil, die sich mit dem Streit über die Frage des Klosterbesitzes zu beschäftigen hatte, und verteidigte dort den Standpunkt des hl. Joseph von Wolokolamsk (9.9.), vorausgesetzt, dass die Klostergüter zu wohltätigen Zwecken verwendet würden - 1506 bestimmte man ihn zum Erzbischof von Nowgorod - 1509 befaßte sich ein kirchliches Gericht mit der Frage, daß Serapion den hl. Joseph von Wolokolamsk wegen eines Missverständnisses exkommuniziert hatte, Serapion wurde zum Verbleib in Klosterhaft verurteilt - als 1511 der Metropolit von Moskau auf dem Sterbebett lag, ließ er den hl. Serapion rufen und versöhnte ihn mit dem hl. Joseph - Serapion durfte nun wieder in der Lavra des hl. Sergij leben, wo er das Grosse Gewand empfing und den Rest seines Lebens in strenger Askese verbrachte - er entschlief in Frieden am 16.1.1516
  • Gedächtnis der Gottgeweihten PIMEN und ANTONIOS von MESCHI - der hl. Pimen war Mönch im Kloster des hl. David (7.5.) bei Tiflis und glänzte durch seine vorbildliche Askese - er folgte dem Weg der Narrheit um Christi willen, gab sich dem öffentlichen Spott preis und stellte ohne Hehl die Ungerechtigkeiten des georgischen Königs Dimitri II. (1271-1289) und anderer Mächtiger an den Pranger - später widmete er sich als Wanderasket der Evangelisierung der Lezghen im Nordkaukasus, von denen er viele bekehrte, bevor er in Frieden entschlief - zur gleichen Zeit wirkte der hl. Antonios aus Meschi in Südgeorgien als Glaubensbote unter den noch heidnischen Völkerschaften, er war so geachtet, dass man ihn "Sonne Georgiens" nannte

Georgischer Kalender

Bulgarischer Kalender

Mazedonischer Kalender

Serbischer Kalender

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

  • Hl. Apostel Aristoboulos von den Siebzig, Bischof von Britannien
  • Hl. Märtyrer Sabinas gest. 287
  • Heilige Märtyrer Trophimos und Thallos gest. 300
  • Heiliger Cristodoulos, Erbauer des Klosters des hl. Johannes des Theologen auf Patmos gest. 1111
  • hl. Hieromärtyrer Alexander, Papst von Rom gest. 119
  • hl. Märtyrer Julian von Anazarbus gest. 305
  • hl. Märtyrer Papas von Lycaonia gest. 305
  • hl. Pimen, Narr in Christo, Erleuchter der Lezgianer, und sein Begleiter Antonios von Mes'chi, Georgien (13. Jahrhundert)
  • hl. Märtyrer Romanos in Parium am Hellespont
  • hl. Serapion, Erzbischof von Novgorod gest. 1516
  • hl. Ambrosios ( Khelaia) der Bekenner, Katholikos von Georgien gest. 1927
  • hl. Abban von Kilabban gest. 650


FEASTS

1. THE HOLY APOSTLE ARISTOBULUS, ONE OF THE SEVENTY APOSTLES

Born in Cyprus, Aristobulus was the brother of the Apostle Barnabas. He followed the Apostle Paul, who mentions him in his Epistle to the Romans: Greet those who belong to the family of Aristobulus (Romans 16:10). When the great Apostle appointed many bishops throughout the various parts of the world, he appointed Aristobulus as bishop for the British, that is, for England. In Britain the people were savage, heathen and wicked. Aristobulus endured many indescribable tortures, misfortunes and evils among them. They struck and beat him mercilessly, dragged him through the streets, ridiculed, and mocked him. Finally this holy man succeeded, by the power of the grace of God. He enlightened the people, baptized them in the name of Christ the Lord, built churches, ordained priests and deacons, and in the end died there peacefully and entered into the Kingdom of the Lord, Whom he had faithfully served.

2. THE HOLY MARTYR SABINUS

Sabinus was a Syrian from the city of Hermopolis and an official of that city. At the time of a persecution against the Christians, he withdrew to a mountain with a large number of other Christians and closed himself off in a hut. There he spent his time in fasting and prayer. A certain beggar, who brought him food and for whom Sabinus had done much good, reported him. As Judas did to Christ, so also this unfortunate one betrayed his benefactor for two pieces of gold. Sabinus, along with six others, was apprehended, bound by the soldiers and brought to stand trial. After severe torments, he was cast into the River Nile, where he gave up his soul to God in the year 287.A.D.

3. THE HIEROMARTYRS [PRIEST-MARTYRS] TROPHIMUS AND THALLUS

They were born in Syria and were brothers by birth. They openly and freely preached Christ and denounced the folly of the Hellenes [Greeks] and Romans. The enraged pagans decided to stone them to death. However, when they began hurling stones at these two holy brothers, the stones turned back and struck the assailants, and the brothers remained unharmed. Afterward they were both crucified. From their crosses the brothers taught and encouraged those Christians who stood sorrowfully around. After much agony they presented their souls to the Lord, to Whom they had remained faithful to the end. They suffered honorably in the year 300 A.D. in the city of Bofor. 1

1 In the Greek Synaxarion the Venerable Christodulos is also mentioned on this day. He lived a life of asceticism on the island of Patmos, where he build a monastery dedicated to John the Theologian. He died in the year 1111 A.D. Many miracles have occurred over his relics.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/430-march-16

HYMN OF PRAISE

SAINTS TROPHIMUS AND THALLUS

Two blood-brothers imbued by the Spirit,

Illumined and regenerated by faith.

These two brothers, on the cross crucified,

Counseled the masses of right-believing people:

"O brethren, why do you gaze upon us from below?

Do not bitterly weep because of our difficult sufferings!

Christ our Savior, Doer of heroic deeds,

Became the Redeemer because of such sufferings,

The Redeemer of the whole human race.

Listening to Him, we are being saved.

He obeyed the Father, and to the earth descended;

He suffered and resurrected, and into heaven ascended.

To Him we hearken, and we endure sufferings;

Through sufferings we walk into His Kingdom.

Fear not, brethren, either fire or the sword;

The justice of Christ is stronger than the whole world.

Fear not brethren; neither feel sorrow for yourselves.

Deny yourselves for the sake of eternal salvation.

All sufferings are small, trivial and bearable

Compared to the rewards of Paradise, eternal and sublime.

The world, a false mask, is an insane illusion.

Eternity: that is our true homeland.

Give the world to those who love the lie of the world;

Because of lies, they forfeit life and truth.

But you--seize the pearl above the mud of the world."

Harken, brethren, to Trophimus and Thallus!

REFLECTION

If we fulfill the Law of God in our thoughts, how much easier will it be for us to fulfill it in our deeds? That is, if we do not transgress the Law of God in our thoughts, how much easier will it be not to transgress it in our deeds? Furthermore, if our hearts are with God, then our tongues, hands and feet--our entire body--cannot be against God. Your heart! Your heart! Prepare your heart for God. Consecrate it to God and worship Him, fulfill the Law of God in it, unite it with God, and all the rest will follow and will be governed by the heart. It is not he who holds a spoke of the wheel that steers the wheel, but he who holds its axis. The heart is the axis of our being. Speaking about the commandments of God, the Venerable Hesychius says: "If you compel yourself to fulfill them in your thoughts, then you will rarely have the need to strain yourself to fulfill them in deed." That is, if you set your heart on God, as on an axis, then the wheels will easily and comfortably follow the axis. In other words, the entire man will follow after his own heart. Thy law is within my heart (Psalm 40:9), says the all-wise David.

CONTEMPLATION

Contemplate the Lord Jesus, how He carried the Cross to Golgotha:

1. How He quietly and patiently carried His Cross;

2. How they took the Cross from Him and gave it to Simon of Cyrene; how Simon carried the Cross, walking after Christ;

3. How He looked upon the women of Jerusalem, who were weeping, and said to them: Daughters of Jerusalem, weep not for Me, but weep for yourselves, and for your children (Luke 23:28), declaring by this His victory and the defeat of His murderers.

HOMILY

on Christ's humiliation as wealth

"By faith Moses ... esteeming the reproach of Christ greater riches than the treasures of Egypt, ... had respect unto the recompense of the reward" (Hebrews 11: 24-26).

Moses did not want to remain in the palace of Pharaoh nor to be called his adopted son. Desiring more, he chose rather to suffer affliction with the people of God, than to enjoy the pleasures of sin for a season (Hebrews 11:25). How different was Moses from his descendants, who for reasons similar to Pharaoh's condemned the King of Glory to death! All of them would have rather lived one more year in the decaying court of Pharaoh than to travel with God for forty years in the wilderness. Moses left all honors, riches and vanities, which only the wealth of Egypt could provide. At the command of God, Moses started out through the foodless and waterless wilderness with faith that beyond it lay the Promised Land. All of this also means to hold Christ's humiliation above all the wealth of Egypt.

Christ's humiliation is what worldly men, who exude a powerful stench of the earth, are ashamed of in Christ. That is Christ's poverty on earth: His fasting, His vigil, His prayer, His wandering without a roof over His head, His condemnation, His humiliation, and His shameful death. Christ's humiliation was valued by the apostles, and after them by countless saints, who thought this to be greater wealth than all the riches in the entire world. Following these indignities, the Lord resurrected, opened the gates of heaven and revealed the Promised Land of Paradise, into which He led mankind along the path of His humiliation and through the wilderness of His suffering.

O Lord, glorified and resurrected, help us that we may hold unwaveringly every drop of Thy sweat and Thy blood as a treasure greater than all worldly riches.

To Thee be glory and praise forever. Amen.

Russischer Kalender

Rumänischer Kalender

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/vsmar.html

Sfinții zilei

  • Sf. mucenic Sabin din Egipt
  • Sf. Mc. Papas din Licaonia
  • Sf. Mc. Iulian din Cilicia
  • Sf. Ioan din Mănăstirea Rufinianelor
  • Sf. Roman din Parion
  • Sf. Alexandru I, papa Romei
  • Sf. Anina făcătorul de minuni
  • Sf. Hristodul făcătorul de minuni, fondatorul Mănăstirii Sf. Ioan Teologul din Patmos
  • Sf. Serapion, arhiepiscop de Novgorod

https://ro.orthodoxwiki.org/16_martie

Evenimente

Nașteri

Decese

Sărbători

Sinaxar

În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea sfântului mucenic Sabin egipteanul.

Sfântul Sabin a fost din localitatea Ermuopole a Egiptului şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian. Pornindu-se prigoana împotriva creştinilor, el a ieşit împreună cu alţi creştini din cetate şi s-au ascuns într-o căsuţă. Fiind căutat însă de închinătorii la idoli, pentru că se bucura de multă cinstire printre creştinii de acolo, fiind şi de neam ales şi întrecând pe mulţi cu râvna credinţei sale, a fost în cele din urmă găsit. Şi, fiind dus înaintea unui oarecare Arian, care era mai marele cetăţii, a fost spânzurat şi strujit într-atâta, încât bucăţi din carnea lui cădea la pământ. Apoi a fost ars cu făclii aprinse şi în cele din urmă legat fiind de o piatră a fost aruncat în râul Scamandru, luând în chipul acesta cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Papa.

Acest sfânt, văzând că lumea se găseşte în primejdia de a se cufunda în idolatrie, înfăţişându-se înaintea stăpânitorului locului unde trăia, l-a ruşinat pe acesta, cu îndrăzneala lui cea multă în Hristos. Fiind aruncat la pământ i s-a bătut mai întâi trupul şi apoi şi faţa cu toiege şi a fost chinuit în multe chipuri, după care şi-a dat duhul. Moaştele lui au fost ridicate de cei din Licaonia, care avându-le la ei se bucură şi se veselesc.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iulian cel din Cilicia.

Acest sfânt era de fel din cetatea Anazervelor, care este a doua cetate din ţinutul Ciliciei şi era fiul unui demnitar grec şi al unei mame creştine. Învăţând de la mama lui credinţa creştină şi îndeletnicindu-se cu citirea Sfintelor Scripturi, când a ajuns la vârsta de optsprezece ani a fost dus de către alţii înaintea ighemonului locului aceluia. Şi neplecându-se a jertfi idolilor, a fost bătut peste tot corpul, după care a fost aruncat în închisoare. Aducându-şi aminte aici de sfatul mamei lui, când a fost scos din nou şi întrebat, a răspuns că stăruie în credinţa lui şi vrea să moară în credinţa lui Hristos. Deci, fiind aruncat într-un sac plin de nisip şi de şerpi veninoşi, a fost lăsat în mare şi astfel a primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Ioan cel din Mănăstirea Rufianelor, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Roman, cel din Parion, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor zece mucenici din Fenicia, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Alexandru, papă al Romei, care în pace s-a săvârşit.

Sf. Mucenic Alexandru, Episcopul Romei, a fost timp de 10 ani pastorul Romei. El a fost ars de viu in ziua de 3 mai 119 din ordinul împăratului Hadrian (117-138).

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Aninas, făcătorul de minuni.

Acest preacuvios părinte al nostru, încă de pe când era tânăr, fără nici un fel de învăţătură fiind, a iubit blândeţea şi liniştea, trăind retras de toţi ceilalţi, în linişte. Când a ajuns la vârsta de cincisprezece ani, rămânând orfan de părinţi, părăsind toate s-a dus în regiunea Neocezareea-pe-Eufrat. Şi găsind acolo pe un monah oarecare cu numele Maiuma, care ducea o desăvârşită sărăcie de bunăvoie, a rămas lângă el priveghind şi rugându-se. Atât de mare erau lipsurile în care trăiau aceştia doi, încât de multe ori abia dacă mâncau o singură dată la patruzeci de zile. Şi într-o astfel de strâmtorare fiind, se bucurau tot atât de mult, ca şi cum ar fi luat parte la o masă împărătească. După o oarecare vreme, învăţătorul lui a voit să plece de acolo de unde se găseau şi a şi făcut aceasta. Dar fericitul Aninas, i-a grăit: "Iartă-mă, cinstite părinte, dar nu doresc să plec de aici" şi a rămas acolo. De multe ori ieşea şi înainta în pustiul cel mai îndepărtat, timp de douăzeci sau treizeci de zile, după care se întorcea din nou la chilia lui. Şi înfrângându-şi patimile trupului, a primit ca răsplată puterea de a îmblânzi fiarele sălbatice. Pentru aceasta oriunde mergea, el era însoţit întotdeauna de doi lei. Odată, chiar unul dintre lei, călcând într-un spin ascuţit şi acesta intrându-i adânc în labă, sfântul i l-a scos afară, i-a legat bine laba şi astfel l-a făcut sănătos.

Vestea despre el alergând pretutindeni, mulţime de bărbaţi şi de femei veneau la el, aducând cu ei tot felul de bolnavi şi el, cu harul dumnezeiesc care sălăşluia în inima lui şi numai cu rugăciunea îi tămăduia pe toţi de orice boală erau cuprinşi. Lăsând deci pe toţi aceştia să vină la el în pustiu, el trăia mai departe în chilia lui, rugându-se. Dar apă nu se găsea prin apropiere, ci se aducea tocmai de la râul Eufrat, care se găsea la depărtare de aproape opt kilometri. Mai înainte numai rar se aducea, pentru că sfântul fiind singur nici nu prea avea nevoie de ea. Dar când mulţimea celor ce veneau la el a început să fie din ce în ce mai mare, nevoia de apă de băut s-a făcut din ce în ce mai mult simţită, de aceea el a construit un mic bazin în care să se adune apa de ploaie, care să poată fi întrebuinţată de cei ce aveau nevoie de apă.

Dar şi bazinul acesta golindu-se odată cu totul de mulţimea care venise, şi după aceasta venind încă şi altă mulţime de oameni, iar sfântul poruncind slujitorului său să scoată apă şi pentru aceştia, după ce slujitorul s-a dus şi nu a mai putut aduna nici măcar un pahar de apă, din cauză că toată apa fusese întrebuinţată, sfântul ridicându-şi ochii către cer şi suspinând adânc, cu faţa plină de seninătate, a zis din nou slujitorului: "Du-te, copile, în numele Domnului îţi poruncesc: scoate apă şi împarte celor ce au trebuinţă". Şi slujitorul ascultând de porunca ce i s-a dat, s-a dus şi, o, minune!, a găsit bazinul plin de apă şi a strigat: "Veniţi cu toţii să vedeţi un lucru minunat!" Şi alergând cu toţii şi bând din destul din apa aceasta foarte curată şi rece, s-au minunat şi au adus mulţumită lui Dumnezeu.

După aceasta, sfântul, voind să ascundă faima acestei minuni, s-a gândit să aducă el însuşi apă de la râul Eufrat, tot aşa cum făcea şi mai înainte. Deci, în timpul nopţii, lucrul neapărat pe care-l făcea era să aducă apă de la Eufrat. Dar altă dată venind din nou mulţime mare la el şi apa terminându-se, bătrânul luând un vas de lut, a pornit spre râu. Nu s-a îndepărtat însă nici măcar cât o aruncătură de piatră şi s-a înapoiat. Cei care erau de faţă socotind că bătrânul s-a înapoiat aşa de repede din cauza slăbiciunii, au alergat cu toţii întru întâmpinarea lui. Unul dintre ei luând din mâinile bătrânului vasul de lut, în care voise să aducă apă şi văzându-l că este plin, a strigat, zicând cu glas mare: "Daţi toţi slavă lui Dumnezeu, că braţele bătrânului izvorăsc apă vie!" Deci, alergând cu toţii la vasul de lut şi văzându-l plin cu apă rece, s-au minunat şi au început să se târască la picioarele lui, rugându-l cu căldură sã înceteze să mai săvârşească un astfel de lucru şi să nu-şi mai ia asupra-şi pentru ei o atât de mare osteneală. Căci ziceau: "Dacă nu s-ar fi întâmplat această minune, ai fi adus negreşit apă tocmai de la râul Eufrat!" Dar bătrânul, căzând şi el la pământ, se numea pe sine pământ şi cenuşă, vierme şi tot ce poate fi mai dispreţuit şi numai în felul acesta abia dacă a putut să-i liniştească.

În vremea aceea Patriciu, episcopul Cezareii, auzind că sfântul aduce el singur apa, i-a trimis bătrânului, ca să-l uşureze, un animal obişnuit cu căratul apei. Dar un sărac oarecare, strâmtorat de creditorul lui, venind la bătrân, i-a povestit acestuia nenorocirea lui. Bătrânul însă neavând nimic altceva cu care să-l ajute, şi nelăsându-l inima să-i dea drumul să plece neajutorat, dându-i asinul pe care-l primise pentru căratul apei, i-a zis: "Vinde-l, copile, plăteşte-ţi datoria şi scapă!" Deci, episcopul aflând aceasta, i-a dat din nou, alt asin, zicându-i: "Pe acesta nu ţi-l dau în dar, ci numai ca să-ţi care apă; iar când voi avea nevoie de el, am să ţi-l iau înapoi!" După puţină vreme însă, venind la bătrân un alt sărac şi cerându-i ajutor, iar sfântul neavând ce să-i dea, i-a dat asinul. Aflând din nou şi de acest lucru, episcopul a poruncit să se zidească un bazin mare, care se păstrează până astăzi, pe care umplându-l cu apă, cu ajutorul unor trimişi ai săi cu animale aducătoare de apă, le-a poruncit acestora să se întoarcă înapoi.

S-a întâmplat, apoi, ca în regiunea aceea să se găsească un stâlpnic despre care se dusese vestea. Dar acesta, prin lucrarea meşteşugită a diavolului, a ajuns odată la o ceartă cu un oarecare, fiind rănit de o piatrã aruncată de acesta. Simţindu-se mânat de o pornire lăuntrică să se răzbune împotriva celui ce îl lovise cu piatra şi să se apere împotriva tuturor celor ce săvârşeau neorânduială, căci stâlpnicul socotea că aşa se cuvine să facă, omul acesta al lui Dumnezeu, Aninas, cunoscând aceasta mai dinainte prin Duhul Sfânt, scriind cele ce se cuvine stâlpnicului, i-a trimis scrisoarea printr-un leu. Ucenicul stâlpnicului, văzând leul s-a înspăimântat, cuprins fiind de frică. Dar înţelegând că leul aducea o scrisoare, apropiindu-se de el, i-a luat scrisoarea şi a dat-o stâlpnicului, care, după ce a citit-o, s-a umplut de căinţă şi lăsând răzbunarea în seama lui Dumnezeu, i-a răspuns fericitului Aninas, tot prin leu, aducând multe mulţumiri lui Dumnezeu şi slujitorului Său, pentru sfaturile primite la vreme.

Odată, o femeie, cuprinsă de o boală grea, urca spre locul unde se găsea sfântul. Un barbar însă ieşindu-i în cale şi năpustindu-se asupra-i ca să o necinstească, numai cu chemarea în ajutor a numelui sfântului, barbarul deodată s-a îmblânzit şi întinzând mâna ca să-şi ia arma pe care mai înainte de a se năpusti asupra femeii o înfipsese în pământ, a găsit-o că prinsese rădăcini. Minunându-se deci şi el de acest lucru cu totul neobişnuit a alergat şi el către sfântul Aninas. Şi ajungând la el, după ce a fost catehizat, a fost botezat, rămânând mai departe pe lângă sfânt şi devenind, cu timpul, un bărbat foarte încercat în viata duhovnicească. Iar femeia după ce a primit vindecarea de care avea nevoie, a plecat, bucurându-se.

Multe alte minuni şi lucruri mai presus de fire au fost săvârşite de acest sfânt, dar nu le mai arătăm aici, cu toate că şi pe acestea arătate mai sus le-am înfăţişat fără să vrem.

Deci trăind timp de nouăzeci şi cinci de ani în sihăstria lui şi neplecând câtuşi de puţin de acolo, când a ajuns la vârsta de o sută zece ani, după ce a vestit de mai înainte multe vedenii pe care le-a avut cu privire la viitor, simţind că i-a venit sfârşitul, a adunat la sine pe toţi cei care făceau parte din frăţietatea în fruntea căreia se găsea, a ales pe unul dintre fraţi, care întrecea pe toţi ceilalţi în virtute şi a zis: "Pe acesta l-a pecetluit Dumnezeu ca păstor al vostru, în locul meu". Şi zicând acestea a arătat pe fratele despre care era vorba, l-a îmbrăţişat şi i-a binecuvântat pe toţi. După aceasta trăind încă şapte zile, s-a mutat la Domnul în ziua a şaisprezecea a lunii martie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Hristodul (1020-1093), făcătorul de minuni, întemeietorul Mănăstirii Sfântului Ioan Teologul din Patmos.

Sfântul Hristodul, care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana, şi a primit la botez numele de Ioan. A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul ("robul lui Hristos" în greceşte). A dus mai întâi viaţă călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul şi ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118), şi aşa a zidit în insula Patmos o biserică şi o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste clădiri au rămas până astăzi. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a şi murit, către sfârşitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie. Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaştele sale întregi, şi le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi, şi sunt izvor de multe vindecări şi minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credinţă.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie16.htm

Ukrainischer Kalender

Arabischer Kalender

Allgemeiner Kalender Aramäisch

Allgemeiner Kalender Griechisch

Allgemeiner Kalender Georgisch

Allgemeiner Kalender Bulgarisch

Allgemeiner Kalender Mazedonisch

Allgemeiner Kalender Serbisch

Allgemeiner Kalender Russisch

Allgemeiner Kalender Rumänisch

Allgemeiner Kalender Ukrainisch

Allgemeiner Kalender Arabisch

Allgemeiner Kalender Englisch

Datei:East-Ortho-cross.png
The Eastern Orthodox cross

Mar. 15 - Eastern Orthodox Church calendar - Mar. 17

All fixed commemorations below are observed on March 29 by Orthodox Churches on the Old Calendar.[note 1]

For March 16th, Orthodox Churches on the Old Calendar commemorate the Saints listed on March 3.

Saints

Pre-Schism Western Saints

Post-Schism Orthodox Saints

Icon Gallery

Notes

Vorlage:Reflist

References

Vorlage:Reflist

Sources

  • March 16/March 29. Orthodox Calendar (PRAVOSLAVIE.RU).
  • March 29 / March 16. HOLY TRINITY RUSSIAN ORTHODOX CHURCH (A parish of the Patriarchate of Moscow).
  • Complete List of Saints. Protection of the Mother of God Church (POMOG).
  • March 16. OCA - The Lives of the Saints.
  • Dr. Alexander Roman. March. Calendar of Ukrainian Orthodox Saints (Ukrainian Orthodoxy - Українське Православ'я).
  • The Autonomous Orthodox Metropolia of Western Europe and the Americas (ROCOR). St. Hilarion Calendar of Saints for the year of our Lord 2004. St. Hilarion Press (Austin, TX). p.22.
  • March 16. Latin Saints of the Orthodox Patriarchate of Rome.
  • The Roman Martyrology. Transl. by the Archbishop of Baltimore. Last Edition, According to the Copy Printed at Rome in 1914. Revised Edition, with the Imprimatur of His Eminence Cardinal Gibbons. Baltimore: John Murphy Company, 1916. pp.77-78.

Greek Sources

Russian Sources

https://en.wikipedia.org/wiki/March_16_(Eastern_Orthodox_liturgics)

Allgemeiner Kalender Deutsch

Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

Deutscher Heiligenkalender (orthodox)

  • Abban von Magheranoidhe, Glaubensbote in Wexford † 16. März 620 (?)
  • Alexander I., römischer Gemeindevorsteher † 3. Mai 115 (?) Rom gilt als fünfter in der Liste der Päpste nach Petrus, demnach im Amt von 105 bis 115; seine Reliquien wurden 834 nach Freising übertragen.
  • Ambrosius I. (Ambrosi) Chelaia "der Bekenner", Katholikos-Patriarch (Georgien) * 1861 in Martvili in der Provinz Samegrelo in Georgien † 27. März 1927 in Tiflis/Tbilissi in Georgien; 1887 wurde er zum Priester geweiht und Pfarrer in Sotschi; 1892 wurde er an die Kathedralkirche in Sochumi versetzt; 1897 schrieb er sich an der kirchlichen Akademie von Kazan in Russland ein, wo er nach einem Studienjahr Mönch mit dem Namen Ambrosius wurde; 1901 beendete er die Akademie, 1902 wurde er zum Archimandriten des Klosters von Tschelischi bei Oni ernannt; 1906 - er war inzwischen Hegumenos des Klosters Johannes' des Täufers, wurde er zum Mitglied der Synode von Westgeorgien ernannt; 1909 im Gefängnis des Klosters der Heiligsten Dreifaltigkeit nahe Rjazan; 1910 wurde er vor Gericht freigesprochen und blieb in Russland als Hegumenos des Klosters des ersten Grades von Staraja Russa bei Nowgorod; 1917 wurde er zum Metropoliten von Chkondidi - dem heutigen Martvili geweiht, 1919 zum Metropoliten von Sochumi; 1921 wählte die Synode der mittlerweile autokephalen georgischen Kirche Ambrosius zum Katholikos-Patriarchen von ganz Georgien; 1922 sandte er einen Brief an die Internationale Konferenz von Genua; Ambrosius starb nach fünf Jahren im Gefängnis; Kanonisation: Am 20. September 1995 kanonisierte die Synode der georgischen Kirche Ambrosius.
  • Aninas der Wundertäter, Mönch in Mesopotamien
  • Aristoboulus, einer der 70 Jünger Jesu, Bischof von Britannien († im 1. Jahrhundert)
  • Christodoulos, Mönch, Klostergründer, Wundertäter * um 1020 in der Nähe von Nicaea, heute Íznik in der Türkei † 16. März 1101 (?) auf Euböa; 1045 unternehm er eine Wallfahrt zu den Gräbern der Apostel in Rom und zu den heiligen Stätten in Palästina; hier ließ er sich in der Wüste nahe des Jordan als Einsiedler nieder; die andrängenden seldschukischen Türken verscheuchten ihn nach Norden; er ließ sich vom Patriarchen bewegen, die Leitung der Mönche um Herakleia - dem heutigen Dorf Kapıkirı - am Bafa-See und am Berg Latmos zu übernehmen; Nachdem die Seldschuken unter Alparslan 1071 den byzantinischen Kaiser besiegt hatten, kamen die Türken an die Ägäis; 1079 ging Christodoulos deshalb auf die Insel Kos und gründete dort ein der Theotokos geweihtes Kloster; 1088 gründete er das Klosters des Johannes des Theologen auf der Insel Patmos, die ihm vom Kaiser geschenkt worden war; Als auch Patmos von den Türken bedroht wurde, ging Christodoulos nach Euböa; seine Mönche konnten bald in ihr Kloster auf Patmos zurückkehren; sie überführten Christodoulos' Gebeine; das Grab wurde Ziel vieler Pilger, sein heutiger Sarg aus Silber stammt aus dem Jahr 1796.
  • Emelian und Paul und Dionysius
  • Gregor der Armenier (der Gastfreundliche), Erzbischof von Sebaste, Wundertäter († um 1000)
  • Johannes, Mönch in Ruthianak/in Rufinia/im Kloster der Rufinianer
  • Julian von Anazarbus, Märtyrer († um 305 - 311) bzw. Julian von Tarsus (von Cilicien), Märtyrer
  • Malachi von Rhodos, Märtyrer in Jerusalem († 1500)
  • 10 Märtyrer in Phönizien
  • Papas, Märtyrer in Lyconia († um 305 - 311)
  • Patricius, Mönch († 567)
  • Pimen Salos, Mönch, Narr für Christus, Glaubensbote bei den Lesgiern * in Kachetien in Georgien † in der 2. Hälfte des 13. Jahrhunderts; Pimen war Zeitgenosse von König == Demetrius II., der von 1271 bis 1289 regierte. Er wurde Mönch im Kloster von Dawit Garedscha. ,
    • und Antonius Meskhos, Glaubensbote in Meschetien (Georgien) wirkte im 13. Jahrhundert in Meschetien, der Gegend um Mtskheta; Antonius wirkte zur Zeit von König Demetrius II., der von 1271 bis 1289 regierte, als Mitarbeiter von Pimen Salos
  • Romanus, Märtyrer in Parium auf dem Hellespont
  • Sabinus der Ägypter (von Hermopolis), Märtyrer († 287 oder 299)
  • Serapion, Erzbischof von Novgorod († 1516)
  • Trophymos, Priester, Märtyrer, und Phalos (Thalus), Priester, Märtyrer, Presbyter von Laodiceia († um 300)

https://www.heiligenlexikon.de/KalenderMaerz/16.htm

Einzelnachweise (Sammlung)

  1. 1,00 1,01 1,02 1,03 1,04 1,05 1,06 1,07 1,08 1,09 1,10 1,11 1,12 1,13 March 16/March 29. Orthodox Calendar (PRAVOSLAVIE.RU).
  2. Apostle Aristobulus of the Seventy the Bishop of Britain. OCA - Lives of the Saints.
  3. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Ἀλέξανδρος ὁ Ἱερομάρτυρας πάπας Ρώμης. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  4. Hieromartyr Alexander the Pope of Rome. OCA - Lives of the Saints.
  5. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Οἱ Ἅγιοι Ἐβέντιος καὶ Θεόδουλος οἱ Ἱερομάρτυρες. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  6. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Οἱ Ἅγιοι δέκα Μάρτυρες ἐν Φοινίκῃ. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  7. 7,0 7,1 7,2 7,3 7,4 March 29 / March 16. HOLY TRINITY RUSSIAN ORTHODOX CHURCH (A parish of the Patriarchate of Moscow).
  8. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Σαβίνος ὁ Μάρτυρας. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  9. Martyr Sabinus of Egypt. OCA - Lives of the Saints.
  10. Hieromartyr Trophimus of Laodicea. OCA - Lives of the Saints.
  11. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Πάπας ὁ Μάρτυρας ὁ ἐν Λυκαονίᾳ ἀσκήσας. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  12. Martyr Papas of Lyconia. OCA - Lives of the Saints.
  13. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Ἰουλιανὸς ὁ Μάρτυρας ὁ ἐξ Ἀναζαρβοὺ τῆς Κιλικίας. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  14. Martyr Julian of Anazarbus. OCA - Lives of the Saints.
  15. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ὅσιος Ἀνίνας ὁ Θαυματουργός. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  16. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Ρωμανὸς ὁ Ἱερομάρτυρας ὁ ἐν τῷ Παρίῳ. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  17. 17,0 17,1 17,2 17,3 17,4 17,5 17,6 17,7 17,8 March 16. Latin Saints of the Orthodox Patriarchate of Rome.
  18. 18,0 18,1 18,2 The Roman Martyrology. Transl. by the Archbishop of Baltimore. Last Edition, According to the Copy Printed at Rome in 1914. Revised Edition, with the Imprimatur of His Eminence Cardinal Gibbons. Baltimore: John Murphy Company, 1916. pp.77-78.
  19. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ὅσιος Ἰωάννης ὁ ἐν Ρουφινιαναῖς. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  20. The Autonomous Orthodox Metropolia of Western Europe and the Americas (ROCOR). St. Hilarion Calendar of Saints for the year of our Lord 2004. St. Hilarion Press (Austin, TX). p.22.
  21. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ὅσιος Χριστόδουλος ὁ ἐν Πάτμῳ. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  22. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ὅσιος Ποιμὴν ὁ διὰ Χριστὸν Σαλός ἐκ Γεωργίας. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  23. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Ἀντώνιος ἐκ Γεωργίας. 16 ΜΑΡΤΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  24. St Pimen of Salosi the Enlightener of Dagestan and the North Caucasus People. OCA - Lives of the Saints.
  25. St Ambrose the Confessor. OCA - Lives of the Saints.
  26. Vorlage:Ru icon ЕВТРОПИЯ ХЕРСОНСКАЯ. Открытая православная энциклопедия "Древо" (Open Orthodox Encyclopedia "The Tree").
  27. Saint Eutropia (Isayenkova) of Kherson Glorified By Ukrainian Church. Mystagogy (Weblog). August 11, 2011.

ARTIKELENTWURF

Gemeinsame orthodoxe Heilige im Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

[1]

Weiteres Gedenken in aramäischer Tradition

Weiteres Gedenken in griechischer Tradition

[2]

Weiteres Gedenken in georgischer Tradition

Weiteres Gedenken in bulgarischer Tradition

Weiteres Gedenken in mazedonischer Tradition

Weiteres Gedenken in serbischer Tradition

[3]

Weiteres Gedenken in russischer Tradition

Weiteres Gedenken in rumänischer Tradition

Weiteres Gedenken in ukrainischer Tradition

Einzelnachweise (Artikelentwurf)

  1. Gesellschaft Orthodoxe Medien (Hrsg. im Auftrag der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland): Orthodoxer Liturgischer Kalender 2016 (17. Jahrgang), Dortmund 2015
  2. Das Synaxarion - die Leben der Heiligen der Orthodoxen Kirche. In 2 Bänden. Gestützt auf die 6-bändige Ausgabe des Hl. Klosters Simonos Petra. Kloster des Hl. Johannes des Vorläufers, Chania (Kreta) 2006, ISBN 960-88698-0-3
  3. Nikolaj Velimirović: Der Prolog von Ochrid. Verlag Johannes A. Wolf, Apelern 2009, ISBN 978-3-937912-04-2


Referenzfehler: Es sind <ref>-Tags für die Gruppe „note“ vorhanden, jedoch wurde kein dazugehöriges <references group="note" />-Tag gefunden oder ein schließendes </ref> fehlt.