Benutzer:Christian/Theodosios Petscherski

Aus Orthpedia
< Benutzer:Christian
Version vom 24. Dezember 2016, 11:45 Uhr von Christian (Diskussion | Beiträge) (Neuanlage)
(Unterschied) ← Nächstältere Version | Aktuelle Version (Unterschied) | Nächstjüngere Version → (Unterschied)
Zur Navigation springenZur Suche springen

Englisch

Our venerable Father Theodosius of the Kiev Caves, along with St Anthony of Kiev, is considered to be founder in the eleventh century of the Kiev Pechersk Lavra (Monastery of the Kiev Caves) and of monasticism in Russia. He brought cenobitic monasticism to Kievan Rus'. His feast day is May 3.

Life

The Venerable Theodosius was born in 1009. He grew up with his parents in Vasilkov and Kursk. His father was a judge. Theodosius was a pious and righteous youth, attending church everyday and reading the Scriptures attentively. His life was overtaken by love for God. He pursued a simple life and found pleasure working with the peasants, which was not consistent with the life his mother thought he should live. With the death of his father when he was thirteen Theodosius began to consider the Lord’s words: He that loveth father and mother more than me is not worthy of me; and he that loveth son or daughter more than me is not worthy of me. (Matt. 10:37). With the Lord’s words in his mind he decided to leave his mother and to journey to Kiev to join the Venerable Anthony about whom he had heard.

Upon meeting the young Theodosius, Anthony noted the austere life that he led and that his cave was small and uncomfortable. Theodosius replied that the Lord himself had led him to Anthony and that he, Theodosius, would obey him in everything. Foreseeing his future greatness, Anthony accepted him and bade the hieromonk Nikon to tonsure him. He was twenty-three years old.

As the cave monastery grew, Anthony, in his desire to keep an austere life, moved to a new cave he had dug himself on a nearby hill, which became known as the Near Caves. He named Barlaam of Kiev as the new abbot. Theodosius remained with Barlaam at the Far Caves monastery. After Barlaam left the cave monastery for the Dmitriev monastery, Theodosius was elected father superior by his brother monks. In this position he watched over the lives of the monks, and, as a true leader, he set the example by sharing in the ordinary work of the community: carrying water, cutting wood, baking, and so on. He established near the monastery a shelter for the destitute and handicapped that was maintained by the monks using a tenth of the monastery’s income.

With the growth of their community, Theodosius recognized the need for establishing rules for their community life. In establishing these rules he looked to the community life of the Studion Monastery in Constantinople and used the Studion rules as the basis for governing the community life in the caves monastery. With emphasis on the duty of charity and common good, the rules served to revive the ideal of strict cenobitism and gave Russian monasticism its characteristic warmth.

Theodosius maintained his independence from the many quarrels of the princes and did not fear displeasure if he felt called as a spiritual father to admonish them. Even in the case of Prince Sviatoslav, whom he admonished for usurping the throne of his brother, Iziaslav, Theodosius was able to maintain peaceful relations. Sviatoslav even gave the land for building a new church of stone.

Neither St. Theodosius nor St. Anthony were to see the completion of this church. The Venerable Anthony reposed in 1073, followed by the Venerable Theodosius on May 3, 1074. Before his passing Theodosius blessed his disciple Stefan to replace him as abbot.

Initially, laid to rest in the cave, when in 1092 the monastery brethren transferred his relics to the new cathedral church, the abbot accompanied by the monk Nestor, chronicler of the Primary Chronicle, discovered his relics to be incorrupt. In a solemn procession the relics were transferred to the Dormition Cathedral on August 14, 1092. In 1106, the Venerable Theodosius was glorified and added the list of canonized saints.

Legacy

The introduction of the Studion rule in the Kiev Cave monastery has been considered to be St. Theodosius’ greatest achievement. This rule would later spread to all Rus. He is considered today to be one of the first organizers of monasticism in the Church of Russia. St. Theodosius is also commemorated on August 28 with the synaxis of those whose relics repose in the Far Caves of St Theodosius.

External links

https://orthodoxwiki.org/Theodosius_of_the_Kiev_Caves

Rumänisch

Părintele nostru Teodosie al Peşterilor Kievului, împreună cu Sfântul Antonie al Peşterilor Kievului, este considerat unul din fondatorii Lavrei Peşterilor Kievului (Mănăstirea Peşterilor din Kiev) şi înfiinţării monahismului în Rusia în secolul al XI-lea. Prăznuirea lui se face în 3 mai.

Viaţa

Părintele Teodosie s-a născut în 1009. A crescut alături de părinţii săi în Vasilkov şi Kursk. Tatăl său era judecător. Teodosie a fost un tânăr pios şi drept, care mergea la biserică în fiecare zi şi citea cu atenţie Sfânta Scriptură. Viaţa lui era închinată Domnului. El ducea o viaţă simplă şi se bucura să lucreze pământul alături de ţărani, ceea ce nu era pe placul mamei sale. La 13 ani tatăl său a murit iar Teodosie a început să se gândească la cuvintele Domnului Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. (Matei 10:37). Cu aceste cuvinte ale Mântuitorului în minte, el s-a hotărât să-şi lase mama şi să meargă la Kiev unde să se alăture Părintelui Antonie despre care el auzise mai înainte.

La întâlnirea cu Teodosie, Antonie i-a arătat viaţa austeră pe care o ducea şi peştera mică şi incomodă în care trăia. Teodosie i-a răspuns că însuşi Domnul l-a trimis la el şi că el, Teodosie, i se va supune în toate. Conştient de măreţia viitorului acestuia, Antonie l-a acceptat şi l-a chemat pe ieromonahul Nikon să-l tundă. În acel moment avea 23 de ani.

Deoarece mănăstirea creştea în continuu, Antonie, dorindu-şi o viaţă austeră, s-a mutat într-o peşteră pe care şi-a săpat-o singur într-un deal din apropiere, care a devenit cunoscut ca Peşterile de Aproape. El l-a numit pe Varlaam din Kiev ca stareţ. Teodosie a rămas cu Varlaam la mănăstirea Peşterilor de Departe. După ce Varlaam a părăsit Mănăstirea Peşterilor pentru a merge la Mănăstirea Dimitriev, Teodosie a fost ales părinte superior de către fraţii săi, călugării. Din această însărcinare, el a a vegheat viaţa călugărilor şi, ca un adevărat lider, el a dat exemplu participând la toate muncile obişnuite ale obştei: căratul apei, tăiatul lemnelor, coptul, etc.. El a înfiinţat lângă mănăstire un adăpost pentru săraci şi handicapaţi care a fost întreţinut de călugări folosind o zecime din veniturile mănăstirii.

Odată cu creşterea obştii, Teodosie a văzut necesitatea stabilirii unui set de regulii pentru viaţa comunitară. Pentru stabilirea acestui cod de reguli el a luat ca model viaţa comunitară a mănăstirii Studion din Constantinopol şi a folosit regulamentul de la Studion ca bază pentru păstorirea obştii din Mănăstirea Peşterilor. Punând accentul pe caritate şi bunuri comune, regulile au dus la renaşterea idealului cenobitic strict şi au dat monahismului rus caracterul său cordial.

Teodosie şi-a menţinut echidistanţa faţă de certurile frecvente dintre prinţi şi nu s-a sfiit să-i admonesteze ca un părinte spiritual când a fost cazul. Chiar şi în cazul Prinţului Sviatoslav, pe care l-a admonestat că i-a uzurpat tronul fratelui său, Iziaslav, Teodosie a fost capabil să menţină relaţii paşnice. Mai mult, Sviatoslav a donat pământul pentru construcţia unei biserici de piatră.

Nici Sfântul Teodosie şi nici Sfântul Antonie nu au văzut această biserică finalizată. Părintele Antonie a adormit în 1073, urmat de Părintele Teodosie în 3 mai 1074. Înainte de a trece la Domnul, Teodosie l-a uns pe discipolul său Ştefan ca stareţ.

Iniţial, a fost pus în peşteră, de unde moaştele sale descoperite intacte de stareţul Nestorie împreună cu călugărul Nestor, autorul Cronicii de Început, obştea mănăstirii le-a transferat în noua catedrală în 1092. Într-o procesiune solemnă, moaştele sale au fost transferate în Catedrala Adormirii în 14 august 1092. În 1106, Părintele Teodosie a fost ridicat la rangul de sfânt şi adăugat listei celor canonizaţi

Moştenire

Introducerea regulii de la Studion în Mănăstirea Peşterilor Kievului este considerată cea mai mare realizare a Sfântului Teodosie. Această regulă se va împrăştia ulterior în întreaga Rusie. Astăzi, el este considerat primul organizator al monahismului din Biserica Ortodoxă a Rusiei.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Înălţându-te deasupra faptelor bune, de tânăr ai iubit viaţa călugărească, vitejeşte ajungând către dorinţă, te-ai sălăşluit în peşteră şi ai împodobit viaţa ta cu postirea şi cu luminarea, întru rugăciuni ca un fără de trup ai petrecut, în pământul Rusiei ca o făclie luminoasă ai strălucit, Părinte Teodosie: roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre

Condac, glasul al 3-lea:

Pe steaua Rusiei astăzi să o cinstim, care a strălucit de la răsărit şi la apus a venit, toată partea aceasta cu minunile şi cu bunătatea a îmbogăţit-o şi pe noi toţi, cu fapta şi cu darul aşezământului călugăresc, preafericitul Teodosie.

Legături externe

https://ro.orthodoxwiki.org/Teodosie_al_Pe%C8%99terilor_Kievului