Benutzer:Christian/25. November

Aus Orthpedia
Zur Navigation springenZur Suche springen
Die druckbare Version wird nicht mehr unterstützt und kann Darstellungsfehler aufweisen. Bitte aktualisiere deine Browser-Lesezeichen und verwende stattdessen die Standard-Druckfunktion des Browsers.

Benutzer:Christian/Ecaterina din Alexandria

Aramäischer Kalender

Griechischer Kalender

  • Απόδοση της εορτής των Εισοδίων της Θεοτόκου
  • Μεγαλομαρτύρων Αικατερίνης της πανσόφου (†313) και Μερκουρίου († γ΄ αι.)
  • Πορφυρίου του στρατηλάτου και των συν αυτώ 200 Στρατιωτών
  • Βασιλίσσης, συζύγου βασιλέως Μαξεντίου
  • Πέτρου οσίου, του ησυχαστού
  • των Αγίων 150 Ρητόρων
  • των Αγίων 670 Μαρτύρων

https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%A0%CF%8D%CE%BB%CE%B7:%CE%9F%CF%81%CE%B8%CE%BF%CE%B4%CE%BF%CE%BE%CE%AF%CE%B1/%CE%95%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%BF%CE%BB%CF%8C%CE%B3%CE%B9%CE%BF/25_%CE%9D%CE%BF%CE%B5%CE%BC%CE%B2%CF%81%CE%AF%CE%BF%CF%85

https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%A0%CF%8D%CE%BB%CE%B7:%CE%9F%CF%81%CE%B8%CE%BF%CE%B4%CE%BF%CE%BE%CE%AF%CE%B1/%CE%95%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%BF%CE%BB%CF%8C%CE%B3%CE%B9%CE%BF

Αγία Αικατερίνη η Μεγαλομάρτυς

Η Αγία Αικατερίνη ή Αικατερίνη της Αλεξάνδρειας, γνωστή και ως Μεγαλομάρτυς Αγία Αικατερίνη και κατά τους υμνολόγους της Ορθόδοξης Εκκλησίας Αικατερίνα (282 - 305), ήταν μία από τους Μεγαλομάρτυρες της Ορθοδοξίας, που έμεινε ακλόνητη στα πιστεύω της παρά τις πιέσεις και τα βασανιστήρια που υπέστη, κατά τον πρώιμο 4ο αιώνα.

Έζησε επί εποχής Μαξιμίνου, απόλυτου άρχοντα της Αιγύπτου, ιδιαίτερου χριστιανομάχου και ότι ήταν βασιλικού γένους, ούσα κόρη του αριστοκράτη τότε Κώνστα. Έτυχε μεγάλης μόρφωσης και ήταν κάτοχος της λατινικής γλώσσας και της ελληνικής φιλολογίας. Σπούδασε φιλοσοφία και ρητορική και πολλές ξένες γλώσσες της εποχής της. Από νεαρή ηλικία προσελκύσθηκε από την χριστιανική διδασκαλία την οποία μελέτησε και αφού ασπάσθηκε τον Χριστιανισμό, εργάσθηκε με έντονη δράση και ενθουσιασμό για την διάδοσή του επιτυγχάνοντας πολλά χάριν της ρητορικής της δεινότητας και των πολλών γνώσεών της. Την Αικατερίνη όμως εκτός της σοφίας και των αρετών της, την διέκρινε και το σπάνιο κάλλος της μορφής της. Λέγεται ότι στην ηλικία των 18 ετών επισκέφτηκε τον Ρωμαίο αυτοκράτορα, ο οποίος ήταν πιθανόν ο Μαξιμίνος Β ή ο Μαξέντιος, και προσπάθησε να τον πείσει για το ότι ήταν εσφαλμένοι οι διωγμοί που διεξήγε κατά των Χριστιανών. Πέτυχε όμως να μεταστρέψει στον Χριστιανισμό την γυναίκα του αυτοκράτορα.

Τούτο προήλθε από μία σύγχυση με μια ωραιότατη αριστοκράτισσα της Αλεξάνδρειας που είχε αποκρούσει τις ακόλαστες προτάσεις του Μαξιμίνου και εξ αυτού τιμωρήθηκε με δήμευση όλης της περιουσίας της υπ΄ αυτόν, της οποίας την ιστορία είχε γράψει ο εκκλησιαστικός συγγραφέας του 4ου αιώνα Ευσέβιος.
Η σύγχυση όμως αυτή διαλύθηκε πρώτα από την διαπίστωση ότι ουδεμία τέτοια λεπτομέρεια του βίου της Αγίας δεν αναφέρεται στη βιογραφία εκείνης και ούτε του μαρτυρικού της θανάτου, αλλά και από στοιχεία (σχόλια) από άλλο συγγραφέα βεβαιώνεται ότι η περί ής ο λόγος Αλεξανδρινή αριστοκράτισσα λεγόταν Δωροθέα. Πάντως η Αγία Αικατερίνη από νεαρότατη ηλικία είχε δείξει ασυνήθη ευσέβεια και προσήλωση στα Θεία όπου και ο θρύλος ότι δέχθηκε το "δακτυλίδι πνευματικής μνηστείας" από μέρους του Χριστού που της προσκόμισε η αειπάρθενος Μητέρα Του ή κατ΄ άλλους από τον Ίδιον.

Ιστορία

[[Αρχείο:La Sagrada Familia, por José de Ribera.jpg|left|thumb|200px|"Ο μυστικός γάμος της Αγ. Αικατερίνης της Αλεξανδρείας" υπό Τζουζέπε Ριμπέρα, 1648. Η Αγ. Αικατερίνη φιλά το Χριστό που τον κρατά η Παρθένος Μαρία. Στο Παρασκήνιο: η Αγία Άννα και ο Άγιος Ιωσήφ]] Δυστυχώς για την δράση και την ζωή της Αγίας δεν υπάρχουν καθόλου ιστορικές πληροφορίες κανένας ιστορικός δεν την αναφέρει και ούτε ένας μάρτυρος δεν επιβεβαιώνει την ύπαρξή της και μέχρι του τέλους του 9ου αιώνα και με δεδομένο ότι η εποχή του "μαρτυρικού της θανάτου" προσδιορίσθηκε περί το 305 υπάρχει σιωπή πέντε αιώνων η οποία είναι αδύνατον να μη προσδώσει στις κατοπινές πληροφορίες κάποιες αοριστίες χωρίς αυτές όμως να σημαίνουν πως η σχετική παράδοση περί της Αγίας Αικατερίνης στερούνται ιστορικής βάσης, όπου και ο λόγος της αναγκαίας καταγραφής των.

Σύμφωνα με τον Ρουφίνο, το πρώτο της όνομα ήταν Δωροθέα. Μετά την βάφτισή της όμως, έλαβε το όνομα Αικατερίνα, αυτή δηλαδή που είναι πάντα καθαρή, αγνή, (αιέν καθαρινά, δηλαδή "η πάντοτε αγνή"). Έζησε στην Αλεξάνδρεια, στα χρόνια του βασιλιά Μαξιμίνου, είχε αριστοκρατική καταγωγή και τεράστια μόρφωση.

Σίγουρα απετέλεσε ένα αντίπαλο δέος στην Ελληνίδα φιλόσοφο Υπατία κατά τη μεσαιωνική σκέψη· Παρόμοια με την Υπατία, λέγεται ότι ήταν σοφή (ιδιαιτέρως όσον αφορά στη φιλοσοφία και τη θεολογία), πολύ όμορφη, αγνή, και ότι δολοφονήθηκε άγρια λόγω της δημόσιας έκθεσης τής πίστης της —105 χρόνια προ του θανάτου της Υπατίας (αν και τα πρώτα κείμενα που την αναφέρουν, ή οι διάφορες παραλλαγές τους, χρονολογούνται πολύ αργότερα).

Εξιστόρηση θρύλων

Σύμφωνα με τους θρύλους (παράδοση) και τα Συναξάρια της Αγίας Αικατερίνης, όταν πληροφορήθηκε ο Αυτοκράτορας Μαξιμίνος όσα διαδίδονταν περί των ιδεών της και του τρόπου της ζωής της Αγίας, ανέθεσε σε πενήντα ή κατ΄ άλλους σε εκατόν πενήντα περίφημους ρήτορες, (ο αριθμός εξ αντιθέτου χαρακτηρίζει την ρητορική δεινότητα της Αγίας), να συζητήσουν μαζί της προκειμένου να της αποδείξουν το αβάσιμο και στρεβλό των ιδεών (δοξασιών) της. Αποτέλεσμα όμως υπήρξε το αντίθετο. Η Αικατερίνη με την κομψότητα του λόγου της και των επιχειρημάτων της «εφήμωσε λαμπρώς τους κομψούς των ασεβών, του πνεύματος την μαχαίραν» (κατά το απολυτίκιο της Αγίας). Αλλά ακόμη και τα σοφά της επιχειρήματα, με την πειστική ανάπτυξη των ιδεών της, κατάφεραν να προσηλυτίσουν αυτούς οι οποίοι τελικά ασπάσθηκαν τον Χριστιανισμό. Όταν ο Αυτοκράτορας έμαθε το αποτέλεσμα οργίσθηκε τόσο που διέταξε την θανατική καταδίκη όλων στη πυρά στο μέσον της πόλης την δε Αικατερίνη σε μαρτύρια μέχρι θανάτου της.

Στην αρχική φυλάκιση η νεαρή Αγία υπέμεινε τις πιέσεις και τις κακουχίες με θάρρος και υπομονή που αντλούσε από την δύναμη της βαθιάς της πίστης. Όταν στη συνέχεια έμαθε η Αυγούστα Φαυστίνα τον λόγο της καταδίκης της Αγίας θαύμασε την καρτερικότητά της και ζήτησε να την επισκεφθεί η οποία και έγινε με συνοδεία 200 στρατιωτών υπό τον Φρούραρχο Πορφυρίωνα ή Πορφύριο οι οποίοι τελικά κατηχήθηκαν στη νέα θρησκεία. Τότε ο Αυτοκράτορας διέταξε τον αποκεφαλισμό της Φαυστίνας και της ακολουθίας της και την τελική πλέον εκτέλεση της Αγίας. Μέσον θανάτωσης ήταν ο "Τροχός βασανιστηρίων" που έμοιαζε με τροχό η περιφέρεια του οποίου έφερε καρφιά (ήλους) που ετίθετο σε κίνηση με σχοινιά και τροχαλίες πλησιάζοντας αργά το ιστάμενα δεμένο σώμα του καταδίκου) με συνέπεια τις αρχικές εκδορές μέχρι διαμελισμού. Ο θρύλος στο σημείο αυτό αναφέρει πως τα καρφιά του τροχού όταν πλησίασαν το σώμα της Αγίας αυτά ένα-ένα αποσπόταν ή θραυόταν. Κατ΄ άλλο θρύλο ο εν λόγω τροχός πριν πλησιάσει το σώμα της Αγίας διαλύθηκε "στα εξ ων συνετέθη". Έτσι και αποφασίσθηκε τελικά ο αποκεφαλισμός της Αγίας που όταν συνέβη αυτός οι παριστάμενοι αντιλήφθηκαν να ρέει γάλα αντί αίμα. [[Αρχείο:Carlo Crivelli 014.jpg|thumb|right|Η Αικατερίνη της Αλεξανδρείας, υπό Κάρλο Κριβέλλι]]

Στη συνέχεια δι΄ άλλου θρύλου το πάναγνο σώμα της Αγίας μεταφέρθηκε υπό "πτερύγων αγγέλων" στο όρος Σινά της ομώνυμης χερσονήσου όπου επί αιώνες έμεινε άταφο, κατά τους βιογράφους της και την ιερή παράδοση, μέχρι τον 6ο αιώνα, όπου ερημίτες μοναχοί της περιοχής μέσω οράματος ειδοποιήθηκαν και κατέβασαν από το όρος το σώμα της Αγίας το οποίο και εναπόθεσαν σε μαρμάρινη θήκη. Στη συνέχεια ενημερώθηκε ο αυτοκράτορας Ιουστινιανός ο οποίος και έκτισε τη γνωστή ιερή Μονή της Αγίας Αικατερίνης του Σινά και την εκκλησία (καθολικό) της Μεταμορφώσεως του Σωτήρος (που κτίσθηκε μεταξύ 548-565) εντός της οποίας και τοποθετήθηκε η μαρμάρινη θήκη εξ ου και το όνομα της εκκλησίας Αγία Αικατερίνη. Στη Μονή αυτή διασώζεται ένα σημαντικό θησαυροφυλάκιο της πρώιμης Χριστιανικής τέχνης, αρχιτεκτονικής και εικονογραφημένων χειρογράφων, οι δε μοναχοί αυτής είναι Έλληνες.

Σύμφωνα με μια άλλη ακόμη εκδοχή του θρύλου, έχοντας απορρίψει η Αικατερίνη πολλές γαμήλιες προτάσεις, ανέβηκε στους ουρανούς κατά τη διάρκεια οράματος και μνηστεύθηκε τον Χριστό από την Παρθένο Μαρία —το αρχαίο θέμα του μυστικού γάμου με μια θεότητα που είναι σύνηθες στην εκστατική μυθολογία της ανατολικής Μεσογείου και της Μικράς Ασίας.

Ιερά λείψανα όμως της Αγίας Αικατερίνης της Μεγαλομάρτυρος φέρονται να επιδεικνύονται από τα μέσα του 11ου αιώνα και στη νορμανδική πόλη Ρουάν, όπου κατά τους καθολικούς τα έφερε εκεί περί το 1027 ο ερημίτης μοναχός Συμεών.

Εορτασμός

Η ημέρα του μαρτυρίου της Αγίας Αικατερίνης θεωρείται η 24 Νοεμβρίου, της δε εύρεσης των λειψάνων της η 25 Νοεμβρίου εκτός όμως όλων των Σλάβων που τιμούν ιδιαίτερα μέχρι σήμερα την ημέρα του μαρτυρικού θανάτου της Αγίας, όλοι οι λοιποί χριστιανοί κατά σύσταση των μοναχών του Σινά συνέπτυξαν σε μία και τις δύο εορτές και όρισαν την 25 Νοεμβρίου ημέρα τιμώμενη της ιερής μνήμης της, συνεορταζόμενη με την απόδοση Εισοδίων της Θεοτόκου. (Η περίπτωση αυτή παρουσιάζει ιδιαίτερες δυσκολίες από την πρακτική λειτουργική πλευρά, γι' αυτό και γίνεται ιδιαίτερη αναφορά στο Τυπικό της Εκκλησίας (βλέπε π.χ. http://www.ec-patr.org/gr/typikon και http://www.typikon.gr)). Την παράδοση αυτή να τιμάται η αγία στις 25 Νοεμβρίου ακολούθησαν και οι Καθολικοί της Δύσης.

Η Καθολική Εγκυκλοπαίδεια (έκδοση 1908) περιγράφει την σημασία της πίστεως στην Aγία ως ακολούθως:

"Καθώς, μαζί με την Αγία Μαργαρίτα και την Αγία Βαρβάρα, συγκαταλέγεται στους δεκατέσσερις πιο υποβοηθητικούς αγίους στον ουρανό, τύγχανε αδιάκοπου εγκωμιασμού από τους κήρυκες και εξύμνησης από τους ποιητές. Αποτελεί γνωστό γεγονός ότι ο Ζακ-Μπενίν Μποσσουέτ τής αφιέρωσε έναν από τους ομορφότερους πανηγυρικούς του και ότι ο Αδάμ του Αγίου-Βίκτωρος έγραψε προς τιμή της το περίφημο ποίημα "Vox Sonora nostri chori", κλπ.

[[Αρχείο:Michelangelo Caravaggio 060.jpg|200px|thumb||right|Η Αικατερίνη της Αλεξανδρείας, έργο του Ιταλού καλλιτέχνη του Μπαρόκ, του Καραβάτζιο]] "Σε πολλά μέρη η εορτή της εορταζόταν με εξαιρετική μεγαλοπρέπεια, υπήρχε αργία και οι ακολουθίες παρακολουθούνταν από μεγάλο πλήθος λαού. Σε αρκετές επισκοπές της Γαλλίας η εορτή θεωρούταν Ιερά Ημέρα έως την αρχή του 17ου αιώνος, και εορταζόταν με μεγαλοπρέπεια που η τελετουργία της ξεπερνούσε αυτή των εορτών μερικών Αποστόλων. Αναρίθμητα παρεκκλήσια την είχαν ως προστάτιδα και το άγαλμά της ευρίσκετο σε σχεδόν όλες τις εκκλησίες, αναπαριστώντας την σύμφωνα με τη μεσαιωνική εικονογραφία με έναν οδοντωτό τροχό, το όργανο βασανισμού της. Ενώ, λόγω συγκεκριμένων περιστάσεων της ζωής του, ο Άγιος Νικόλαος ο Μύρων, θεωρούταν ο προστάτης των νεαρών και των φοιτητών, η Αγ. Αικατερίνη έγινε η προστάτιδα των νέων κοριτσιών και των φοιτητριών. Θεωρούμενη ως η αγιώτερη και πιο σοφή των παρθένων του Χριστού, δεν ήταν παρά φυσικό ότι αυτή, μεταξύ όλων των άλλων, θα ήταν άξια να εποπτεύει τις παρθένες και τις νέες του κόσμου."

"Ο οδοντωτός τροχός έγινε το έμβλημα της αγίας, και έτσι οι μηχανικοί έθεσαν εαυτούς υπό την προστασία της. Τελικά, σύμφωνα με την παράδοση, όχι μόνο παρέμεινε παρθένος ελέγχοντας τα πάθη της και κυρίευσε τους εκτελεστές της φθείροντας την υπομονή τους, αλλά θριάμβευσε και στην επιστήμη κλείνοντας τα στόματα των σοφιστών: η πραγματεία της μελετήθηκε από θεολόγους, απολογητές, κήρυκες, και φιλοσόφους. Πριν τη μελέτη, τη συγγραφή, ή το κήρυγμα, την επικαλούνταν να τους φωτίσει, να καθοδηγήσει τις πένες τους, και να ξεκαθαρίσει τα νοήματα των λόγων τους. Αυτή η αφοσίωση στην Αγία Αικατερίνη που πήρε τεράστιες διαστάσεις στην Ευρώπη μετά τις Σταυροφορίες, έλαβε επιπρόσθετη λάμψη στη Γαλλία στις αρχές του 15ου αιώνα, όταν σύμφωνα με τις φήμες η αγία είχε μιλήσει στην Ιωάννα της Λωραίνης και, μαζί με την Αγία Μαργαρίτα, υπήρξε η θεία σύμβουλος της Ιωάννας."

Το 1969, η Ρωμαιοκαθολική Εκκλησία αφαίρεσε την εορτή της από το γενικό εορτολόγιο των αγίων που δημοσιεύθηκε από τη Σύνοδο για τη Θεία Λατρεία και την Τάξη των Αγίων, ισχυριζόμενη την έλλειψη ιστορικών αποδείξεων για την ύπαρξή της. Το 2002, περιλήφθηκε ξανά στο ημερολόγιο [2]. Την περίοδο 1969-2002 το Βατικανό επέτρεπε ως παραχώρηση την τήρηση τής εορτής της όπως προηγουμένως.

Αγιογραφία

thumb|Εικόνα της Αγίας Αικατερίνης από τη Μονή στο όρος Σινά. Η Αγία Αικατερίνη φέρεται στις αγιογραφίες συνήθως εστεμμένη, καθιστή, κρατώντας στο δεξί χέρι κάλαμον ή ιερό κλάδο φοίνικα, ενώ στο αριστερό σταυρό που ακουμπά σε ακιδοφόρο τροχό, έχοντας στο βάθος (φόντο) το όρος Σινά. Πολλοί καλλιτέχνες ζωγράφοι έχουν αποδώσει έργα από το βίο της Αγίας Αικατερίνης μεταξύ των οποίων ο Κορέγιος, ο Βερονέζε, ο Ραφαήλ κ.λπ.
Σύμβολά της στην αγιογραφία είναι ο ακιδοφόρος τροχός, η αιμοσταγής μάχαιρα, κλάδος φοίνικα, ιερός κάλαμος, βιβλία και το όρος Σινά.

Προστάτιδα αγία

Η Αγία Αικατερίνη θεωρείται προστάτις των Μηχανικών καθώς αποτελούσε για την εποχή της πρότυπο σοφίας και μόρφωσης αλλά και διότι μαρτύρησε σε τροχό. Επίσης αποτελεί προστάτιδα των των παρθένων γυναικών και των φοιτητριών.

Στη Γαλλία, η φιλοσοφική σχολή του Παρισιού από θαυμασμό προς την Αγία την είχε ανακήρυξε προστάτιδα της φιλοσοφίας. Την ιδιότητα αυτή της Αγίας που διαδόθηκε ταχύτατα αποδέχθηκαν πλείστες Χώρες της Δύσης. Σημαντικότερες εορτές προς τιμή της Αγίας ήταν εκείνες οι εύθυμες που συνέβαιναν στο Παρίσι όπου νεανίδες ηλικίας 25 ετών ανύπανδρες, ανήμερα της εορτής της Αγίας, περιφέρονταν εν ευθυμία στη πόλη φέροντας ή σκεπάζοντας τα μαλλιά τους με λευκό δαντελλωτό "κεκρύφαλο" (σκούφο) εκ του οποίου και προήλθε η γαλλική έκφραση "elle a la coiffure de Sainte Catherine", (= έχει την κτενισιά της Αγίας Αικατερίνης) που αποτελεί ιδιωματισμό και λέγεται για γεροντοκόρες, αντίστοιχο με το ελληνικό "μπήκε στο ράφι".

Εθεωρείτο η αγία-προστάτις της Νομικής Σχολής στο Πανεπιστήμιο της Πάδοβας (Padova)<ref>Vorlage:Cite book</ref>.

Η Αγία Αικατερίνη είναι πολιούχος αγία της πόλης της Κατερίνης. Η πρωτεύουσα της Πιερίας ονομάστηκε αρχικά Αικατερίνη από το όνομα της αγίας.

Υμνολογία

Απολυτίκιο της Αγίας Αικατερίνης
Την πανεύφημον νύμφην Χριστού υμνήσωμεν,
Αικατερίναν την θείαν και πολιούχον Σινά,
την βοήθειαν ημών και αντίληψιν ότι
εφήμωσε λαμπρώς τους κομψούς
των ασεβών του Πνεύματος τη μαχαίρα,
και νυν ως μάρτυς στεφθείσα,
αιτείται πάσι το μέγα έλεος.
Κοντάκιο της Αγίας Ακατερίνης
Χορείαν σεπτήν ενθέως, φιλομάρτυρες, εγείρατε νυν
γεραίροντες την πάνσοφον Αικατερίναν, Αύτη γαρ
εν σταδίω τον Χριστόν εκήρυξε και τον όφιν επάτησε
ρητόρων την γνώσιν καταπτύσασα.
Μεγαλυνάριο της Αγίας Αικατερίνης
Έχει το σον πνεύμα ο ουρανός,
σώμα δε θείον τεθησαύρισται εν Σινά,
αίμα μαρτυρίου εν Αλεξανδρουπόλει,
σοφή Αικατερίνα σκέπε τους δούλους σου.

Δείτε επίσης

Σημειώσεις

  • Η μαρτυρική ζωή της Αγίας Αικατερίνης αναγράφεται στο Μηνολόγιο του Βασιλείου ως Ηι καθαρίνης (καθαρίνης, αγνής, 10ος αιώνας). Με βάση την λεπτομερή βιογραφία της από τον Συμεών τον μεταφραστή, έγραψαν για την Αγία επίσης ο Ευσέβιος στην εκκλησιαστική του ιστορία καθώς και ο Μακάριος της Αλεξανδρείας.
  • [1] Harold Thayler Davis: "Alexandria: The Golden City" (Principia Press of Illinois, 1957).
  • [2] Καθολικό φόρουμ
  • [3] Λεπτομέρειες από τη ζωή της.

Παραπομπές

Vorlage:Παραπομπές

Εξωτερικοί σύνδεσμοι

Vorlage:Commonscat

https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%91%CE%B3%CE%AF%CE%B1_%CE%91%CE%B9%CE%BA%CE%B1%CF%84%CE%B5%CF%81%CE%AF%CE%BD%CE%B7_%CE%B7_%CE%9C%CE%B5%CE%B3%CE%B1%CE%BB%CE%BF%CE%BC%CE%AC%CF%81%CF%84%CF%85%CF%82

Georgischer Kalender

Bulgarischer Kalender

Mazedonischer Kalender

Света великомаченичка Екатерина

Datei:Catherine of Alexandria.jpg
Света великомаченичка Екатерина Александриска

Света великомаченичка Екатерина од Александрија (ἡ Ἁγία Αἰκατερίνη ἡ Μεγαλομάρτυς) беше ќерка на царот на александриски Египет, Конста, за време на владеењето на императорот Максенциј (305-313г.) и пострада за Бога во 305г. Нејзиниот спомен се празнува на 24 ноември ст.к. кај словенските народи, а ГПЦ го празнува на 25 ноември ст.к.

Житие

Живеејќи во главниот град, кој воедно беше и центарот на Хеленизмот, света Екатерина беше обдарена со голема убавина и познавање грчката философија, медицината, реториката и логиката. Сите млади мажи од околината, како и од потесното царско семејство ја посакуваа нејзината рака, но ниту еден од нив беше го избрала. Таа им вети на нејзините родители дека е согласна да се омажи само со оној маж, кој би бил пославен, побогат, поубав и помудар од неа.

Нејзината мајка, потајна Христијанка, ја испрати да се советува со нејзиниот духовен отец – свето омолитвено старче кое живееше во пештерите недалеку од градот. Откако ја исслуша, старецот и објасни дека тој познава некој младич кој во сè бил подобар од неа, така што „ Неговата убавина е посјајна од сончевите зрави, Неговата мудрост владее со сè што е создадено, Неговите богатства се распостелени насекаде по земјата – и сето тоа не се намалува, туку на некој начин како повеќе да придонесува за Неговиот престиж над сите. “ Овие зборови ја отворија душата на младата девица и таа посака да Го види Оној Кој во сè е поголем од неа. Вистината, по која таа многу копнееше, старчето ја кажало пред неа. На заминување, доби икона со Пресвета Богородица и Христос.

Екатерина се молеше цела вечер; нејзините прозби беа услижени, и и се јави Пресвета Богородица, како Го испраќа Сина си да погледне на коленичењето на оваа млада девојка пред Него. Но Детето ја сврте главата да не ја гледа Екатерина, велејќи дека таа е грда, дека нејзините предци се недостојни, дека изгледа ко луд просјак – неизмиена со водата на Светото Крштение и незапочатена со печатот на Светиот Дух. Натажена, светата великомаченичка се врати кај старчето; тој ја прими со голема љубов, ја поучи на правата вера и ја преупреди да ја чува својата чистота и да се моли постојано. Потоа ја покрсти. И уште еднаш света Екатерина имала визија со Пресвета Богородица и Христос. Но овој пат Господ нежно погледнал на неа, давајќи и прстен – чудесен подарок за небесен брак. Тој прстен и денес стои на нејзината рака.

Во тоа време и самиот цар Максенциј беше во Александрија, за прославата на некој пагански празник. Поради тоа, прославата беше раскожна и многу луѓе беа дојдени: плачот на жртвените животни, огромните огани и големата толпа ја исполни Александрија. Беа донесени и човечки жртви, и тоа Христијани кои не се откажуваа од Христовото име. Гледајќи ја оваа неправда, исполнета со љубов и вера, Екатерина појде при Жрецот и царот. Се претстави, ја исповеда својата вера во единствениот Бог и ги разобличи грешките на паганите. Нејзината убавина го плени царот. Со цел да ја убеди дека греши, но и за да ја присвои за себе, царот ги повика педесетмина мудри луѓе да се препираат со неа за верата и да ја посрамат. Но Екатерина ги надмудри нив и ги посрами. Разјарен царот нареди сите педесетмина мудреци да се изгорат во оган. По молитвите на Света Екатерина овие мудреци сите пред смртта го исповедаа името Христово и се објавија себеси за христијани. Максенциј, кога го виде ова изгуби надеж дека ќе ја убеди да ја смени верата. Затоа почна да ја убедува да ги прифати неговите ветувања за богатства и слава. Но откако прими остро одбивање, ја фрли во затворот. Кога оваа маченичка беше во затворот, го приведе кон верата војводата Порфириј со двесте војници, а ја обрати кон Христа и самата царица (августа-василиса) која беше восхитена од благодатта која сјаеше од нејзиното лице. Сите пострадаа за Христа. При мачењето на Света Екатерина и се јави ангел Божји, го запре и го искрши тркалото на коешто беше мачена; а потоа и се јави Самиот Господ Христос и ја утеши. После многу мачења ја убија со меч во нејзината осумнаесетта година, на 24 ноември 310 година. Од нејзиното тело истече млеко наместо крв. Чудотворните мошти на Света Екатерина почиваат на Синај, во манастирот изграден од св. цар Јустинијан.

Химнографија

Тропар

глас четврти
Со добродетелите, како со сонцеви зраци,
ги просвети неверните мудреци, и,
како пресветла месечина што на оние кои во ноќ одат,
темнината на неверието им ја тргна и царицата ја увери,
наедно и мачителот го изобличи, богоповикана невесто,
блажена Екатерино, со желба си отишла во Небесниот дворец
при прекрасниот Младоженец Христос, и со царски венец од Него беше овенчана:
Пред Него, со Ангелите стоејќи, моли се за нас,
што твојот пречесен спомен го твориме.

Кондак

глас втори
Честниот собор Божествено, маченикољубци, подигнете го сега,
почитувајќи ја семудрата Екатерина, бидејќи,
таа во арената Христа го проповедаше и змејот го победи,
и разумот на риторите го скроти.

Надворешнив врски

https://mk.orthodoxwiki.org/%D0%A1%D0%B2%D0%B5%D1%82%D0%B0_%D0%B2%D0%B5%D0%BB%D0%B8%D0%BA%D0%BE%D0%BC%D0%B0%D1%87%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D1%87%D0%BA%D0%B0_%D0%95%D0%BA%D0%B0%D1%82%D0%B5%D1%80%D0%B8%D0%BD%D0%B0

Serbischer Kalender

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

FEASTS

1. THE HIEROMARTYR CLEMENT, BISHOP OF ROME

Clement was born in Rome of royal lineage and was a contemporary of the holy apostles. His mother and two brothers, traveling on the sea, were carried by a storm to different places. His father then went to find his wife and two sons and he, too, became lost. Clement, being twenty-four years old, then set out for the east to seek his parents and brothers. In Alexandria, he made the acquaintance of the Apostle Barnabas and, afterward, joined the Apostle Peter whom his two brothers, Faustinus and Faustinian, were already following. By God's providence, the Apostle Peter came upon Clement's mother as an aged beggar woman, and then found his father as well. Thus, the whole family was united, and all returned to Rome as Christians. Clement did not separate himself from the great apostle, who appointed him as bishop before his death. After Peter's martyrdom, Linus was Bishop of Rome, then Cletus--both of them for a short time--and then Clement. Clement governed the Church of God with flaming zeal, and from day to day brought a great number of unbelievers to the Christian Faith. In addition, he ordered seven scribes to write the lives of the Christian martyrs who were suffering at that time for their Lord. The Emperor Trajan banished him to Cherson, where Clement found about two thousand exiled Christians. All were occupied with the difficult job of hewing stones in a waterless land. The Christians received Clement with great joy and he was a living source of comfort to them. By his prayer, he brought forth water from the ground and converted so many of the unbelieving natives to Christianity that, in one year, seventy-five churches were built there. To prevent his spreading the Christian Faith even more, the authorities condemned Clement to death, and drowned him in the sea with a stone around his neck in the year 101 A.D. His miracle-working relics were removed from the sea only in the time of Saints Cyril and Methodius.

2. THE HIEROMARTYR PETER, ARCHBISHOP OF ALEXANDRIA

Peter was a disciple and successor of St. Theonas, Archbishop of Alexandria, and was for a time a teacher at Origen's famous school of philosophy. He ascended the archiepiscopal throne in the year 299 A.D., and died a martyr's death in 311 A.D., beside the grave of the Holy Apostle Mark. He governed the Church in a most difficult era, when assaults were being made against the faithful by unbelievers from without, and by heretics from within. During his time, 670 Christians suffered in Alexandria. Often, whole families were led to the scaffold and executed. At the same time, the ungodly Arius was confusing the faithful with his false teaching. St. Peter cut him off from the Church and anathematized him, both in this world and in the next. The Lord Himself visited this great and wonderful saint in prison.

3. THE VENERABLE PAPHNUTIUS

Paphnutius never drank wine. Once, bandits seized him, and their leader forced him to drink a cup of wine. Seeing Paphnutius's kind nature, the chief of the bandits repented, and abandoned his brigandage.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/704-november-25

HYMN OF PRAISE

THE HIEROMARTYR CLEMENT, BISHOP OF ROME

The aristocrat Clement, of noble birth,

Became a zealous servant of the Living Lord.

Scorning the vanity of opulent Rome,

He elevated his spirit above all illusion.

Spiritual kinship with Peter bound him,

And loosened his fleshly kinship to the emperor.

He shone in Rome as a radiant star,

Dispelling dense darkness with the Honorable Cross;

He adorned and strengthened the Apostolic Church,

And embittered the weak powers of the demons.

A tempest arose from demonic powers

Seeking to slay the saint of God.

His body they killed; his soul then fled to Paradise.

At the bottom of the waters of the sea, his holy body remained.

After eight centuries solid iron would have wasted away,

But not the body of this knight of Christ.

He gloriously manifested many miracles,

And through Christ God Clement was glorified.

O holy Clement, help even us

By your prayers before the throne of God.

REFLECTION

It is said of St. Peter of Alexandria that he never climbed the steps and sat on the patriarchal throne in church, but rather stood or sat before the steps of the throne. When the faithful complained that their hierarch did not sit in his place, he replied: "Whenever I approach the throne, I see a heavenly light and power upon it, and that is why I do not dare climb and sit on it." Beside this vision, St. Peter had another, yet more wondrous vision. While he was in prison, the impious heretic Arius hypocritically pretended that he had repented of his heresy, and sent word to the captive Peter that he had renounced his heresy, with an appeal to Peter to receive him into the Church again. Arius did this only because he thought that Peter would be martyred, and he could then acquire the patriarchal throne and disseminate and strengthen his heresy. Before he gave any reply, Peter prayed to God in the prison. During prayer, a mystical light illumined the prison, and the Lord Jesus appeared to him as a twelve-year-old boy, shining brighter than the sun, so that it was not possible to look at Him directly. The Lord was clothed in a white tunic, rent down the front from top to bottom. He clutched the garment around Himself with His hands, as though to hide His nakedness. At this, St. Peter was in great fear and horror. He cried out: "Who, O Savior, has torn Thy garment?" The Lord replied: "The madman Arius. He tore it, for he alienated My people from Me, whom I acquired by My Blood. Be careful not to receive him in communion with the Church, for he has cunning and diabolical thoughts against Me and My people." At this, St. Peter sent word to his priests, Achilles and Alexander, that he could not receive Arius's petition, for it was false and cunning; and the saint pronounced a curse on Arius in both worlds. He also prophesied that Achilles, and then Alexander, would succeed him as patriarch, and so it was.


CONTEMPLATION

Contemplate the wondrous creation of the world (Genesis 2):

1. How God caused a deep sleep to fall on Adam and took one of his ribs;

2. How the Lord God made the woman Eve from Adam's rib and brought her to Adam;

3. How this is the foundation and reason for the mysterious attraction and unity of husband and wife.

HOMILY

on the apportionment of functions and callings

And He gave some, apostles; and some, prophets; and some, evangelists; and some, pastors and teachers (Ephesians 4:11).

As the various organs in a man's body have different functions but all work in harmony for the good of the entire body, so the Lord instituted various organs with different functions in the Church, which is His Body. In the first place came the apostles, to whom was given not just one honor, but rather all honors; not one function, but rather all functions; not just one gift, but rather all the gifts of grace. The apostles were simultaneously apostles, prophets, evangelists, pastors and teachers. The apostolic calling is not given anymore. Of the Great Apostles, there were twelve, the thirteenth being the Apostle Paul; and of the Lesser Apostles, there were seventy. The prophets are those who received the gift of prophecy from the Holy Spirit. Here, it is not the Old Testament prophets that are being discussed, but rather the New Testament prophets (Acts 11:27, 21:10, 13:1). The prophets were, and still are, prophets regardless of their class and position. The evangelists were firstly those who wrote the Gospels, and then missionaries who spread Christ's teaching among the unbelievers and, finally, the interpreters of Holy Scripture who in their writings presented the Christian truth for each and all. Pastors and teachers--these are actually one and the same calling, for it is difficult to imagine a pastor who is not a teacher at the same time. The pastors are limited to a certain place and a certain number of faithful whom they lead to salvation, and they govern the Church of God. So, the Lord ordained all of this through His holy apostles. Blessed is he who knows his function and gift received from the Spirit, and who serves according to his designation to the end. Just as the Holy Spirit now apportions His gifts, so the Lord, in His time, will apportion rewards.

O Lord, Holy Spirit, true God, help us to use Thy gifts to the end of our lives in humility, for the well-being of Christ's Church and for our eternal salvation.

To Thee be glory and praise forever. Amen.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/704-november-25

Russischer Kalender

Rumänischer Kalender

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/index.html

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-25-sf_ecaterina.html

Sfinții zilei

  • † Sf. Mare Muceniță Ecaterina din Alexandria (Egipt)
  • Sf. 150 de ritori
  • Sf. Împărăteasă, soția lui Maxențiu
  • Sf. Porfirie Stratilatul împreună cu 200 de ostași ai săi
  • Sf. Mare Mucenic Mercurie
  • Sf. Cuvios Petru Sihastrul
  • Sf. 670 de mucenici

https://ro.orthodoxwiki.org/25_noiembrie

Evenimente

Nașteri

Decese

Sărbători

Sinaxar

Sinaxar 25 Noiembrie

În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, pomenirea Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina.

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Maximian, prin anii 304, şi se trăgea din cetatea Alexandriei, fiică fiind unui principe care se numea Consta. Era foarte frumoasă şi înaltă la trup, având ca la optsprezece ani. Aceasta a învăţat desăvârşit toată învăţătura şi ştiinţa grecească şi latinească, citind pe Homer şi pe Virgiliu, marele poet al latinilor, pe Asclepios şi pe doctorii Hippocrat şi Gallin, pe filosofii Aristotel şi Plato, pe Filistion şi Evsevie, şi învăţătura cea tainică a marilor magi (astronomi) Ianni şi Iambri, pe a lui Dionisie şi profeţiile Sibilei. A învăţat ea încă şi tot meşteşugul ritoricesc (al grăirii frumoase), cât se afla pe atunci în lume. Deci nu numai acestea, ci şi multe alte limbi şi dialecte ale multor neamuri cunoştea. Nu numai cei ce au văzut-o o admirau, ci şi acei care nu mai auziseră de renumele şi înţelepciunea ei. Deci în anii împăratului Maximian şi a fiului său Maxentie a fost prinsă pentru mărturisirea cea în Hristos şi a fost cercetată cu multe feluri de chinuri. Iar cu înţelepciunea sa şi cu buna grăire, a înduplecat pe o sută şi cincizeci de ritori ca să creadă în Hristos, împreună şi cu alţi mulţi păgâni. Cu care împreună i s-a tăiat capul fericitei şi a luat cununa mărturisirii.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor o sută cincizeci de ritori, care, prin Sfânta Ecaterina crezând în Hristos, s-au săvârşit fiind aruncaţi în foc.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei împărătese soţia lui Maxentie, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Porfirie Stratilatul împreună cu două sute de ostaşi ai săi, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Mercurie.

Acesta a trăit pe vremea împăraţilor Deciu şi Valerian în anii 255 şi se trăgea după neam din Răsărit, fiind fiu al unui oarecare scit ce se numea Gardian. Fiindcă odată a biruit pe barbari, căci se arătase înaintea lui îngerul Domnului şi a insuflat în inima lui îndrăzneală şi bărbăţie, pentru aceasta a fost ridicat la vrednicia de arhistrateg, adică general ori voievod. Dar pentru mărturisirea lui Hristos a stat înaintea lui Deciu şi, fiind legat de patru pari, i-au crestat trupul cu cuţitele şi l-au chinuit în nenumărate chipuri. Iar în cele din urmă a fost adus la Cezareea Capadociei unde i-au tăiat capul. Şi aşa a luat pururea pomenitul cununa muceniciei. Deci era sfântul, când a mărturisit pe Hristos, de douăzeci şi cinci de ani. Voinic la trup, frumos la faţă, galben la păr, care îl împodobea şi firească rumeneală având, care strălucea pe obrazul lui.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru Sihastrul.

Acest sfânt părinte al nostru Petru a fost născut din părinţi drept-credincioşi de la Marea Neagră şi după ce a petrecut cu părinţii săi numai şapte ani, toată cealaltă parte a vieţii sale a petrecut-o la filozofie şi la sihăstrie. Căci mai întâi s-a nevoit în Galaţia, apoi pentru ştiinţa sa, s-a dus în Palestina, şi după ce s-a închinat acolo la toate sfinţitele şi sfintele locuri, s-a pogorât la Antiohia; şi închizându-se într-o chilie, lua aminte de sine, vorbind cu Dumnezeu prin sfintele rugăciuni, fără să mănânce alte bucate decât puţină pâine cântărită, bând şi puţină apă; şi pe acestea însă le întrebuinţa la fiecare două zile. Drept aceea pentru virtuţile sale a luat de la Dumnezeu stăpânire asupra demonilor şi a vindecat pe un oarecare Daniel. Pe acesta apoi catehizându-l, l-a făcut de aceeaşi râvnă cu el împreună sihastru. Şi multor orbi le-a vindecat ochii şi alte feluri de boli a tămăduit; şi alte încă multe isprăvi se vestesc despre acest cuvios, unele în scris, iar altele prin singura predanie. Acesta dar, mare şi vestit făcându-se în toată Antiohia şi în toate laturile ei şi, vieţuind ani nouăzeci şi nouă, s-a mutat către veşnicele locaşuri.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor şase sute şaptezeci de mucenici, care de sabie s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie25.htm

Ecaterina din Alexandria

Benutzer:Christian/Ecaterina din Alexandria

Mărita și slăvita Mare Muceniță Ecaterina din Alexandria a fost fiica guvernatorului Alexandriei egiptene, Contas, în timpul domniei împăratului Maximinus (305-313) și a pătimit pentru Domnul în anul 305. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 24 noiembrie (slavii) sau la 25 noiembrie (grecii, românii, arabii).

Viața

Viețuind în Alexandria - centrul cunoașterii elenistice în Antichitate - și posesoare a unei frumuseți și inteligențe neobișnuite, Ecaterina a primit o educație deosebit de aleasă, studiind lucrările celor mai mari filozofi și dascăli ai antichității. Tineri din cele mai bogate familii ale imperiului cereau mâna frumoasei Ecaterina, dar nici unul nu a fost ales. Le-a spus părinților că nu se va căsători decât cu cineva care o va depăși în celebritate, bogăție, frumusețe și înțelepciune.

Mama Ecaterinei, creștină în ascuns, a trimis-o la propriul ei duhovnic – un Sfânt Părinte care se îndeletnicea cu rugăciunea în singurătate într-o peșteră, nu prea departe de oraș. După ce a ascultat-o pe Ecaterina, părintele i-a spus că el cunoaște un tânăr care o depășește în toate, adică "Frumusețea lui este mai strălucitoare decât strălucirea soarelui, toată creația se supune înțelepciunii lui, bogățiile lui sunt răspândite în întreaga lume - ceea ce nu diminuează ci, dimpotrivă, sporește nespusa sa noblețe". Imaginea cerescului Mire produse în mintea tinerei fecioare o dorință arzătoare de a-l vedea. Adevărul, după care sufletul ei tânjea, i se va revela. La despărțire, i-a înmânat Ecaterinei o icoană cu Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe și a sfătuit-o să se roage cu credință către Regina Raiului - Maica Cerescului Mire – pentru a o învrednici cu vederea Fiului Său.

Ecaterina s-a rugat toată noaptea și i-a fost dat să o vadă pe Preasfânta Fecioară, care, după ce a îngenunchiat înainte-I, I l-a trimis pe divinul său Fiu să o vadă. Dar Fiul și-a întors fața de la ea spunând că El nu o poate privi pentru că era urâtă, dintr-un neam de rând, calică și fără minte ca oricare alta - fără să fie spălată cu apa Sfântului Botez și fără pecetea Duhului Sfânt. Ecaterina s-a întors la părinte adânc întristată. El a primit-o cu multă dragoste, a învățat-o credința creștină și a îndemnat-o să-și păstreze puritatea și integritatea și să se roage neîncetat; apoi, asupra ei, a săvârșit taina Sfântului Botez. Apoi, iarăși i s-a arătat Maica Domnului cu Pruncul. Acum, Domnul a privit-o cu tandrețe și i-a dat un inel - un dar nespus de frumos de la Mirele Ceresc.

În timpul acesta, împăratul Maximinus a mers el însuși în Alexandria pentru o sărbătoare păgână. Din cauza aceasta, sărbătoarea a fost deosebit de fastuoasă și cu o participare foarte numeroasă. Țipetele animalelor sacrificate, fumul și mirosul jertfelor, focurile aprinse neîncetat și agitația mulțimilor copleșeau Alexandria. De asemenea, erau aduse și jertfe umane - pentru că aveau grijă să îi arunce în foc pe acei adepți ai lui Hristos care nu îl lepădau în timpul torturilor. Iubirea Sfintei pentru mucenicii creștini și dorința ei arzătoare de a le ușura soarta au făcut-o pe Ecaterina să meargă la marele preot păgân și conducător al imperiului, împăratul-persecutor Maximinus.

left|frame|Sfânta Ecaterina din Alexandria Prezentându-se singură, Sfânta și-a mărturisit credința într-un singur Dumnezeu adevărat și cu multă înțelepciune a denunțat greșelile păgânilor. Frumusețea fecioarei l-a captivat pe împărat. Pentru a o convinge și ai arăta superioritatea credinței păgâne, împăratul a poruncit strângerea a 50 din cei mai învățați oameni (retori) ai imperiului, dar Sfânta i-a învins cu înțelepciunea ei, astfel încât ei înșiși au crezut în Hristos. Sfânta Ecaterina i-a întărit cu semnul crucii, iar ei au acceptat cu curaj moartea pentru Hristos fiind arși din porunca împăratului.

Maximinus, nemaisperând să o convingă pe Sfântă, a încercat să o ademenească promițându-i bogății și faimă. Primind un refuz hotărât, împăratul a ordonat să fie supusă unor teribile torturi și apoi a aruncat-o în închisoare. Împărăteasa Augusta, care auzise multe despre Sfântă, a dorit să o vadă. Convingându-l pe comandantul armatei să o însoțească cu un detașament de soldați, Augusta a mers la închisoare. Împărăteasa a fost impresionată de tăria de spirit a Sfintei Ecaterina, a cărei față era învăluită de Harul Dumnezeiesc. Sfânta Mucenică a explicat învățăturile creștine noilor-sosiți, iar ei, crezând, au fost convertiți la creștinism.

În ziua următoare, iarăși au adus mucenica în fața curții de judecată, unde, sub amenințarea că va fi trasă pe roată, au îndemnat-o să se dezică de credința creștină și să aducă jertfe zeilor. Sfânta l-a mărturisit cu tărie pe Hristos și ea însăși s-a apropiat de roata de tortură, dar un înger a lovit instrumentele de tortură, care s-au rupt în bucăți, în timp ce mulți păgâni treceau pe alături. Văzând această minune, împărăteasa Augusta și curteanul Porfirie împreună cu 200 de soldați au mărturisit credința lor în Hristos în fața tuturor, apoi fiind decapitați. Maximinus a încercat iarăși să o ademenească pe Sfânta Mucenică, propunându-i să se căsătorească cu el, și iarăși a avut parte de un refuz. Sfânta Ecaterina și-a mărturisit cu tărie fidelitatea față de Mirele Ceresc, Hristos, și apoi după o rugăciune către El, ea însăși și-a pus capul pe butuc sub sabia călăului.

Sfintele Moaște

Moaștele Sfintei Ecaterina au fost duse de un înger în Muntele Sinai. În secolul IX sau X, printr-o descoperire minunată, venerabilul cap al Sfintei Mucenițe împreună cu mâna stângă au fost găsite și duse cu mult respect în biserica din Mănăstirea Sinai, zidită de împăratul Iustinian cel Mare în secolul IV.

Un fragment din Moaștele Sf. Ecaterina se găsesc și la biserica Sf. Ecaterina din București.<ref>Potrivit basilica.ro. </ref>

Prăznuirea

După vechile practici, Sfânta Ecaterina (împreună cu Sfântul Mare Mucenic Mercurie) era sărbătorită la 24 noiembrie, în timp ce Sf. Sfințiți Mucenici Clement al Romei și Petru al Alexandriei erau sărbătoriți la 25 noiembrie. Datele de prăznuire ale acestor sfinți au fost schimbate la cererea Bisericii Mănăstirii Sinai, astfel încât hramul Sfintei Ecaterina, ocrotitoarea mănăstirii, să fie sărbătorit cu mai mult fast, împreună cu Odovania Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Totuși, unele biserici slave continuă să prăznuiască acești sfinți la datele inițiale <ref>The Great Horologion. Sfânta Mănăstire Schimbarea la Față, p. 322.</ref>.

Imnografie

Tropar (glasul al 5-lea) (varianta greacă):

Să lăudăm mult slăvita și nobila a lui Hristos mireasă,
cucernica Ecaterina, ocrotitoarea Sinaiului și apărarea lui,
care este și sprijinul nostru și întărirea și ajutorul nostru;
care cu sabia Sfântului Duh
strălucit a redus la tăcere înțelepții fără de Dumnezeu;
și fiind încoronată ca o mucenică, acum cere mare milă pentru noi.

Tropar (glasul al 4-lea) (varianta slavă)

Mielușeaua Ta, Iisuse, Ecaterina strigă cu mare glas:
Pe Tine, Mirele meu,Te iubesc
și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc
și împreună mă răstignesc,
și împreună mă îngrop cu Botezul Tău
și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine;
și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine;
ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine,
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție.
Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Tropar (glasul al 4-lea) (varianta românească):

Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni
și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței,
întunericul l-ai gonit;
iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat,
de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino!
Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos,
și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească.
Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând,
roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.

Condac (glasul al 8-lea):

Ceată cinstită ridicați acum dumnezeiește, iubitorilor de mucenici
cinstind pe preaînțeleapta Ecaterina.
Că aceasta în priveliște pe Hristos L-a propovăduit
și pe balaurul l-a zdrobit, cunoștința ritorilor defăimând.

Acatist

Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Mare Muceniță Ecaterina se zugrăvește tânără, înveșmântată ca o împărăteasă, având coroană pe cap, iar în mâini ținând o cruce și o ramură de finic. Uneori se zugrăvește alături de ea și roata pe care a fost chinuită, cu țepi, cu țepi mari de fier la exterior. <ref> Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 145, 164, 191, 214 </ref>. Dionisie mai arată și cum se zugrăvește viața Sfintei Ecaterina și minunile săvârșite de aceasta .<ref> loc.cit., pp. 176-178.</ref>

Referințe

<references/>

Izvoare

Legături externe

https://ro.orthodoxwiki.org/Ecaterina_din_Alexandria

Sfîntul Mare Mucenic Mercurie

Sfîntul Mare Mucenic Mercurie

(25 noiembrie)

Decie şi Valerian, păgînii împăraţi ai Romei, chemînd pe toţi domnii şi boierii lor, s-au sfătuit pentru întinderea şi înmulţirea cinstirii zeilor lor şi pentru pierzarea şi risipirea sfintei credinţe creştineşti. Şi toţi, cu un gînd, s-au învoit la acel sfat fărădelege şi au dat o poruncă în capitala Romei, care era scrisă astfel:

"Împăraţii Romei, biruitorii cei nebiruiţi, pururea cinstiţi, marii credincioşi Decie şi Valerian, împreună cu toţi boierii, dau în ştire că de vreme ce facerile de bine şi darurile zeilor noştri le-am cunoscut şi ne-am îndulcit şi de biruinţele ce ne sînt date nouă de la dînşii asupra vrăjmaşilor noştri; apoi, că tot felul de roade primim de la dînşii cu îndestulare, prin buna prefacere a văzduhurilor şi i-am cunoscut pe ei a fi nouă mari făcători de bine şi de obşte rînduitori pentru cele de folosul nostru.

Drept aceea cu un sfat împreună glăsuit cu boierii, poruncim ca toată rînduiala poporului, liberi şi robi, ostaşii şi neostaşii, să aducă jertfă zeilor, căzînd la dînşii şi cu rugăciune plecîndu-se. Iar dacă va îndrăzni cineva a călca dumnezeiasca noastră poruncă ce este întărită de noi cu sfat de obşte, pe unul ca acela poruncim ca să-l arunce legat în temniţă, apoi să se omoare prin felurite munci. Şi de se va pocăi, plecîndu-şi genunchii, de mare cinste se va învrednici de la noi.

Iar de se va împotrivi, apoi după multe munci, să ia pedeapsă de sabie sau să fie aruncat în mare sau să se dea spre mîncare păsărilor şi cîinilor; mai vîrtos dacă se va afla cineva de credinţa creştinească, acela astfel să fie muncit. Iar cei ce se vor supune poruncii noastre, mare cinste şi daruri vor moşteni. Fiţi sănătoşi cu bună norocire".

Astfel de poruncă împărătească fiind dată, s-a tulburat toată cetatea Romei, căci se propovăduia acea poruncă fără de Dumnezeu prin toată cetatea şi se trimitea prin toate cetăţile şi împrejurimile lor. În acea vreme s-au sculat barbarii asupra împărăţiei Romei şi pregăteau împăraţii oştile lor ca să iasă la război împotriva barbarilor. Deci au poruncit trupelor de prin toate cetăţile să se adune la Roma. Atunci a venit şi trupa în care era ostaş Mercurie şi se chema trupa aceea Martenses din Armenia cea Mare, sub stăpînirea voievodului Saturnin.

Deci, ieşind împăratul Decie la război, a rămas în Roma Valerian şi, făcîndu-se multă vreme război şi măcel mare între barbari şi romani, s-a arătat lui Mercurie îngerul Domnului în chip de om mare, îmbrăcat în haine albe, ţinînd în mîna sa o sabie, şi a zis către dînsul: "Nu te teme, Mercurie, nici te înfricoşa, căci sînt trimis spre ajutor ţie, ca să te fac biruitor. Deci, primeşte această sabie şi porneşte asupra barbarilor şi, după ce-i vei birui, să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău!"

Iar el fiind înspăimîntat, i se părea că cel ce i s-a arătat este unul din boierii Romei. Şi luînd sabia pe care i-o dăduse, a pornit cu mare iuţeală asupra potrivnicilor, pe care-i tăia ca pe nişte iarbă. Şi trecînd prin trupele barbarilor, pînă la împăratul lor, l-a ucis cu sabia şi împreună cu el mulţime mare de ostaşi viteji, încît i se lipise mîna cu sînge de mînerul sabiei. Şi aşa au fost biruiţi şi izgoniţi barbarii de către romani.

Atunci Decie, văzînd vitejia cea mare a lui Mercurie, l-a chemat la sine şi, cinstindu-l cu mari daruri, l-a pus voievod peste toate oştile. Apoi, părîndu-i-se lui Decie căci cu ajutorul zeilor au biruit pe vrăjmaşi, se veselea foarte şi împărţind oştilor aur mult, a slobozit pe fiecare într-ale lor. Iar ei împreună cu Mercurie mergînd la Roma, făceau ospeţe mari prin cetăţi.

Într-o noapte, dormind voievodul Mercurie, a venit la dînsul îngerul, în acelaşi chip precum i se arătase şi mai înainte şi, lovindu-l în coastă, l-a deşteptat. Iar el văzînd cele ce i se arătaseră, s-a înfricoşat şi a rămas mut. Apoi îngerul a zis către dînsul: "Mercurie, nu-ţi mai aduci aminte de ceea ce ţi-am zis în război? Vezi, ca să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, căci ţi se cade a pătimi pentru El şi a lua cunună de biruinţă împreună cu toţi sfinţii".

Îngerul zicînd acestea, s-a făcut nevăzut. Iar el, venindu-şi în sine, a început a mulţumi lui Dumnezeu şi şi-a adus aminte de credinţa creştinească de care auzise de la moşul şi de la tatăl său. Căci tatăl său, anume Gordian, care a fost ostaş în aceeaşi trupă în care şi el mai pe urmă a fost ostaş, adeseori grăia: "Fericit este cel ce ostăşeşte Împăratului ceresc, că va primi de la El răsplată în împărăţia cea cerească! Căci Acel Împărat a făcut toate numai cu cuvîntul şi are să judece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui".

De aceste cuvinte ale tatălui său aducîndu-şi aminte Mercurie şi socotind cu mintea arătarea îngerului, s-a umplut de bucurie şi a început a plînge şi a se tîngui, zicînd: "Vai mie, păcătosul, căci fiind ramură de copac verde, m-am uscat, neavînd acum rădăcina cunoştinţei de Dumnezeu!"

Astfel zicînd în sine şi tînguindu-se, au venit slugile împărăteşti să-l cheme la împărat la un sfat. Iar Mercurie a spus că este bolnav şi a amînat împăratul sfatul pe altă zi; căci nu voia să se sfătuiască la nimic fără de Mercurie. Aşa de mult îl iubea şi îl cinstea. Iar a doua zi, chemînd pe Mercurie cu cinste, s-a sfătuit împreună cu dînsul ceea ce era de folos împărăţiei Romei. Iar după sfat, a zis împăratul către Mercurie: "Să mergem împreună în capiştea Artemidei ca să-i aducem jertfă". Iar sfîntul s-a despărţit în taină de împărat şi s-a dus la gazda sa.

Însă unul din boieri l-a clevetit la împăratul, zicînd: "Mare împărate, biruitorule nebiruit, alesule de zei a stăpîni împărăţia, binevoieşte cu blîndeţe a mă asculta pe mine. Acesta care este cinstit de dreapta împărăţiei voastre şi pe care stăpînia voastră l-a preamărit, nu vine împreună cu noi în capiştea marei zeiţe ca să aducă jertfă pentru stăpînia voastră". Iar împăratul l-a întrebat, zicînd: "Şi cine este acela care nu vrea să fie la un gînd cu noi, să aducă jertfă cinstitei Artemida?"

Răspuns-a boierul: "Sfetnicul Mercurie, pe care l-a mărit bunătatea împărăţiei voastre. Acela se leapădă şi nu vrea să se închine zeilor noştri". Iar împăratul a zis: "Oare nu bîrfiţi asupra lui din oarecare zavistie? Deci nu vă voi asculta pe voi de nu-l voi ispiti singur şi voi cunoaşte adevărul cu dinadinsul. De nu va fi aşa precum ziceţi voi, apoi tare veţi fi pedepsiţi pentru clevetirea voastră. Iar de se va afla adevărul, veţi fi vrednici de cinste de la noi, ca nişte credincioşi zeilor şi împărăţiei noastre".

Acestea zicînd împăratul, îndată a trimis să cheme cu cinste pe Mercurie şi, venind el, a zis către dînsul Decie: "Oare nu te-am cinstit eu pe tine, punîndu-te voievod peste toţi domnii mei? Căci cu ajutorul zeilor ai biruit pe potrivnici! Dar tu pentru ce te arăţi nemulţumitor pentru o facere de bine ca aceasta, pe care ţi-am făcut-o ţie? De ce treci cu vederea stăpînirea şi porunca mea, nedînd zeilor noştri cinstea ce se cuvine, precum am auzit de la oarecare credincioşi de-ai noştri?"

Iar ostaşul cel viteaz al lui Hristos, după cuvîntul Apostolului, dezbrăcîndu-se de omul cel vechi şi, prin Sfîntul Botez, îmbrăcîndu-se în cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu, a răspuns cu îndrăzneală, zicînd: "Cinstea ta să fie cu tine, căci eu n-am biruit pe vrăjmaşi cu ajutorul neputincioşilor voştri zei, ci cu puterea lui Hristos, Dumnezeul meu. Ia de la mine ceea ce mi-ai dat, căci eu gol am ieşit din pîntecele maicii mele, şi gol mă voi duce".

Acestea zicînd, a descins brîul cel ostăşesc, a dezbrăcat haina cea de boierie şi le-a aruncat înaintea picioarelor împăratului, zicînd cu glas mare: "Auziţi toţi că sînt creştin!"

Atunci Decie a rămas uimit şi căuta la sfîntul tăcînd şi se mira de cuvîntul lui cel cu îndrăzneală şi încă se minuna de frumuseţea trupului lui. Căci sfîntul era înalt cu statul şi rumen la faţă, arătînd cu chipul bărbăţia ce era într-însul. Apoi a poruncit împăratul să-l pună în temniţă, zicînd: "Acest om n-a priceput cinstea sa. Deci, cînd va cunoaşte ocara şi defăimarea, atunci mi se pare că se va întoarce la gîndul cel bun". Iar sfîntul, fiind dus în temniţă, mulţumea şi lăuda pe Dumnezeu. Dar noaptea iarăşi i s-a arătat îngerul Domnului, zicînd: "Îndrăzneşte, Mecurie şi nu te teme! Crede în Domnul pe Care L-ai mărturisit şi Acela te va izbăvi de tot necazul!" Prin acea arătare a îngerului, iarăşi s-a întărit Mercurie.

A doua zi a şezut împăratul Decie în divan şi, punînd înaintea sa pe Sfîntul Mercurie, a zis către dînsul: "Acest fel de cinste ţi se cuvine pentru nebunia ta, ca să stai ca un osîndit la judecată". Sfîntul a răspuns: "Cu adevărat, acest fel de cinste mi se cuvine pentru Domnul meu! Tu ai luat de la mine cele ce degrabă pier, iar eu voi primi de la El pe cele ce rămîn în veci". Împăratul a zis: "Spune nouă neamul tău şi patria". Sfîntul a răspuns: "Dacă vrei să ştii neamul meu şi patria, îţi voi spune; pe tatăl meu l-a chemat Gordian, de neam scit şi a ostăşit în oastea martionilor; iar patria mea, către care merg cu sîrguinţă, este Ierusalimul cel de sus, care este cetatea Împăratului Celui ceresc".

Împăratul a zis: "Dar pentru ce nu faci voia noastră şi nu împlineşti porunca ce este dată de noi tuturor oamenilor? Pentru ce nu te închini zeilor, ca să primeşti dregătoria ta cea dintîi? Ori voieşti a muri în munci? Răspunde-mi degrab, căci pentru aceasta eşti chemat". Sfîntul Mercurie a răspuns: "Eu pentru aceasta am venit ca să te biruiesc pe tine şi pe tatăl tău diavolul, aflător al tuturor răutăţilor şi să primesc cunună de biruinţă de la puitorul de nevoinţe Iisus Hristos, Domnul meu. Deci împlineşte asupra mea ceea ce gîndeşti, pentru că am platoşă şi pavăză prin care voi birui toate muncile ce le vei pune asupra mea".

Atunci împăratul, umplîndu-se de mînie, a zis: "De vreme ce zici că ai pavăza şi platoşa credinţei, poruncesc ca să te spînzure gol între patru furci". Şi aceasta făcîndu-se, a zis muncitorul: "Unde sînt acum armele războiului tău?" Iar Sfîntul, căutînd spre cer, a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajută robului Tău!" Apoi împăratul a poruncit să aducă săbii şi cuţite ascuţite şi să taie trupul sfîntului, iar pe pămînt sub dînsul să aştearnă foc, pentru ca, deasupra fiind tăiat cu cuţitele şi dedesubt ars cu focul, să pătimească cumplit. Şi acestea făcîndu-se, curgea sîngele din trupul lui ca izvorul încît şi focul se stingea de sîngele lui; iar sfîntul toate acestea le răbda cu vitejie.

După acestea tiranul a poruncit să-l dezlege ca să nu moară degrabă şi să-l închidă într-o casă. Luîndu-l slujitorii l-au dus, căci el nu putea singur să meargă, abia fiind viu, şi l-au aruncat în acea casă, crezînd că îndată va muri. Deci sfîntul zăcea ca un mort, abia suflînd din cauza rănilor celor cumplite. Dar făcîndu-se noapte, a venit îngerul Domnului către dînsul şi a zis: "Pace ţie, bunule pătimitor!" şi l-a tămăduit pe el de răni. Iar sfîntul simţind în sine putere, s-a sculat sănătos şi a mulţumit lui Dumnezeu, Celui ce l-a cercetat prin îngerul Său.

A doua zi, împăratul a poruncit să aducă pe sfîntul înaintea sa. Şi mergînd ostaşii la dînsul, l-au aflat sănătos şi l-au dus la împărat. Văzîndu-l împăratul că este sănătos, a zis: "Pe cel care l-a dus ieri de la noi ca pe un mort, acum umblă singur de sine ca şi cum n-ar fi avut nici o rană!" Deci a poruncit ostaşilor să-i caute rănile. Iar ei, căutînd trupul mucenicului, au zis către împăratul: "Aşa să fie întregimea stăpînirii tale, precum are Mercurie trupul său, cu totul întreg şi fără prihană, ca şi cum nu s-ar fi atins de dînsul nici o muncă".

Împăratul a zis: "Acum el va zice că Hristos l-a vindecat. Oare n-aţi adus voi vreun doctor la dînsul în strajă?" Iar ei au răspuns: "Ne jurăm pe stăpînirea voastră care îndreptează toată lumea, că nimeni nu l-a căutat; apoi nouă ni s-a părut că îndată va muri, iar cum s-a vindecat şi acum stă sănătos, nu ştim". Iar împăratul a zis: "Socotiţi căci cu farmecele creştineşti cel ce se părea ieri a fi mort, este astăzi sănătos?" Şi a zis cu mînie către sfîntul: "Cine te-a tămăduit? Spune-ne nouă adevărul, căci mi se pare că nu fără vrăjitorie te-ai tămăduit".

Sfîntul a răspuns: "Chiar fără voia ta ai spus adevărul, căci Domnul nostru Iisus Hristos, doctorul Cel adevărat al sufletelor şi al trupurilor, Acela m-a tămăduit pe mine, Care pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii împreună cu cei ce se închină idolilor, legîndu-i cu legături nedezlegate, îi va da focului gheenei, pentru că n-au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, Ziditorul lor". Împăratul a zis: "Iarăşi voi umplea trupul tău cu răni şi voi vedea de te va vindeca Hristos pe Care Îl mărturiseşti".

Sfîntul a răspuns: "Cred Domnului meu Iisus Hristos că nu mă vei birui cu toate muncile tale, oricîte vei aduce asupra mea. Căci nu mă tem de dînsele deloc, fiind întărit cu cuvintele Stăpînului meu, Care a zis: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă. Că după ucidere iarăşi mă va învia în ziua cea înfricoşată a dreptei Sale judecăţi". Atunci a poruncit împăratul să-l muncească iarăşi cu foc şi cu bătăi.

Sfîntul fiind bătut şi ars cu foc, ieşea bună mireasmă din trupul lui cel ars. Iar mucenicul răbda cu atîta vitejie, încît n-a strigat, n-a suspinat, nici n-a oftat, aşa că se mirau toţi de răbdarea lui. Apoi împăratul a zis către dînsul în batjocură: "Unde este acum doctorul tău, ca să vină aici să te tămăduiască? Căci ai zis că şi după moarte poate să te ridice". Sfîntul Mercurie a răspuns: "Fă ce voieşti, stăpînire ai peste trupul meu, iar peste suflet are Dumnezeu; căci chiar dacă-mi vei pierde trupul meu, însă sufletul va rămîne nestricat în veci".

Deci împăratul a poruncit să-l spînzure cu capul în jos şi să-i lege o piatră mare de grumaji, ca fiind sugrumat de greutatea pietrei, să moară. Iar mucenicul fiind întărit cu darul lui Dumnezeu, a rămas multă vreme viu în acea muncă. Apoi, dezlegînd piatra, a poruncit să-l bată cu bice, care aveau capetele ferecate cu aramă. Şi îndată a fost bătut fără cruţare, încît şi pămîntul s-a înroşit de sîngele lui. Însă el, ca un diamant tare, răbda cu bărbăţie, zicînd: "Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai învrednicit a pătimi pentru numele Tău!"

Văzînd împăratul pe mucenic că nu se pleacă nicidecum spre voia lui, şi acum nemaiavînd vreme să-l muncească mai mult, pentru că se sîrguia degrab a merge la Roma, a dat asupra lui porunca cea din urmă, astfel: "Mercurie, care a socotit drept nimic zeii noştri şi a defăimat cinstita poruncă a blîndeţei noastre, porunceşte stăpînirea noastră să-l ducă în ţara Capadochiei şi acolo să-i taie capul spre învăţătura multora. Căci cel ce se împotriveşte împăratului, după multe munci, se pedepseşte cu sabie".

Deci ostaşii, luînd pe sfîntul, l-au pus pe un dobitoc şi l-au legat, căci era trupul lui foarte slăbit de multe munci şi l-au dus în Capadochia. Ajungînd el în Cezareea, Domnul S-a arătat sfîntului şi i-a zis: "Mercurie, vino la Mine şi te odihneşte! Alergarea ai săvîrşit şi credinţa ai păzit, deci primeşte cununa nevoinţei tale, căci aici se cade a te sfîrşi". Iar Mucenicul, întărindu-se prin acea vedenie a Mîntuitorului şi dorind ca mai degrabă să se dezlege de trup şi să vieţuiască în Hristos, a zis către ostaşii care erau împreună cu dînsul: "Faceţi ceea ce vi s-a poruncit şi nu amînaţi porunca mai mult; iar Domnul, Care cheamă pe toţi spre pocăinţă, să vă dea darul Său; căci fiind bogat în milă, dă darurile Sale cu îndestulare celor ce vin la Dînsul!"

Zicînd acestea, ostaşii i-au tăiat capul în buna mărturisire a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, în a douăzeci şi cincea zi a lunii noiembrie. Iar a doua zi după tăierea sfîntului, s-a aflat trupul lui alb ca zăpada şi ieşea dintr-însul bună mireasmă de mir de mult preţ şi tămîie. Pentru o minune ca aceea, mulţi au crezut în Hristos. Apoi sfîntul trup a fost pus cu cinste la loc însemnat care dădea multe tămăduiri celor bolnavi.

Pe acest sfînt ostaş şi Mare Mucenic Mercurie, care acum se bucură cu sufletul în cer, l-a orînduit Doamna, Preasfînta Născătoarea de Dumnezeu, la o minunată slujbă ostăşească precum aceasta: Cînd se ruga Sfîntul Vasile cel Mare înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu - lîngă care era icoana Sfîntului Marelui Mucenic Mercurie, cu suliţa ca un ostaş -, ca răucredinciosul împărat Iulian Paravatul, mare prigonitor şi pierzător al dreptcredincioşilor creştini, să nu se mai întoarcă de la războiul cu perşii, spre pierderea credinţei creştineşti. Atunci a văzut că s-a făcut nevăzută, după puţin timp, icoana Sfîntului Mercurie, care era lîngă cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; apoi, după aceea, s-a arătat cu suliţa sîngerată.

Chiar în acelaşi timp, în depărtatul război, Iulian a fost însuliţat de un ostaş necunoscut, care, îndată ce l-a însuliţat, s-a făcut nevăzut. Iar ticălosul Iulian, luînd sînge din rana sa a aruncat în sus către cer şi, grăind hule asupra lui Hristos, a zis: "Ai biruit Galileene!"

Această minune s-a adeverit atunci, că însăşi Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, pentru rugăciunea Sfîntului Vasile cel Mare, a trimis pe acest plăcut al lui Dumnezeu şi al ei, pe Sfîntul purtătorul de biruinţă Marele Mucenic Mercurie, din biserica cea care prăznuieşte către biserica cea care avea război, spre pedeapsa împotrivitorului lui Dumnezeu, Iulian Paravatul şi spre apărarea sfintei credinţe şi a dreptcredincioşilor creştini.

Cu a cărui sfîntă folosire şi apărare să ne fie şi nouă spre ajutor, ca să fim păziţi de vrăjmaşii cei potrivnici lui Dumnezeu şi să fie biruiţi cu ajutorul lui, ca împreună cu dînsul să slăvim pe Dumnezeu şi pe Maica Sa în vecii vecilor. Amin.

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-25-sf_mercurie.html

Ukrainischer Kalender

Arabischer Kalender

Allgemeiner Kalender Aramäisch

Allgemeiner Kalender Griechisch

Allgemeiner Kalender Georgisch

Allgemeiner Kalender Bulgarisch

Allgemeiner Kalender Mazedonisch

Allgemeiner Kalender Serbisch

Allgemeiner Kalender Russisch

Allgemeiner Kalender Rumänisch

Allgemeiner Kalender Ukrainisch

Allgemeiner Kalender Arabisch

كاترينا الإسكندرانية

كاترينا صبية من الإسكندرية في مصر، ابنة عائلة من النبلاء الأثرياء. اعتنقت المسيحية وكانت تميل إلى العلم منذ حداثتها وتثابر على الحياة المسيحية وقراءة الكتاب المقدس ودراسته. درست في مدرسة الإسكندرية الشهيرة على أكبر أساتذة العصر ووصلت إلى أعلى درجات العلم في الفلسفة واللاهوت .

عندما بلغت الثامنة عشرة من عمرها سنة 703 كانت مصر تحت حكم قيصر مستبد يبغض المسيحيين اسمه مكسيمنس. اقام احتفالا عظيما وأمر ان يقدم كل الناس ذبائح للآلهة ومن لا يقدم يموت. خاف المسيحيون جدا وكانت كاترينا تطوف عليهم وتثبت عزائمهم، وكان كلامها يبعث الرجاء في النفوس.

لما واجهت الحاكم أعجب بكاترينا التي فتنته بسحر كلامها وقوة بيانها ورباطة جأشها وبهاء طلعتها، فوافق على ان تقام مناظرة علنية تواجه فيها كاترينا اشهر العلماء والفلاسفة. اقنعتهم الصبية بعلمها ومنطقها ومعرفتها العميقة بالفلسفة والأدب فاعترفوا بإيمان كاترينا علنا مما أثار غضب مكسيمنس الذي أمر بقتلهم جميعا. ولما رفضت كاترينا ملاطفته ومحاولات استمالتها اليه معلنة أنها تعهدت أن تكون عروسًا للمسيح زجها هي أيضاً في السجن. قطع رأسها في البرية بعد أن كابدت امّر العذاب. وجد بعض النساك جسدها في برية سيناء فدفنوه، واقيم على ذلك الجبل دير عظيم لا يزال قائما حتى اليوم.

نعيّد لها في 25 تشرين الثاني ونرتل في نشيد العيد "لنمدح عروسة المسيح الكلية المديح كاترينا الالهية حافظة سينا التي هي عوننا وسندنا لأنها بقوة الروح افحمت نبلاء المنافقين ببهاء والان اذ قد كُللت كشهيدة فهي تستمد للجميع الرحمة العظمى".

بنيت كنائس عديدة على اسمها نذكر منها كنيسة مدرسة زهرة الاحسان وكنيسة مدرسة البشارة في بيروت. لا تزال كاترينا شفيعة من أحب العلم وشهد للإيمان.


مراجع

https://ar.orthodoxwiki.org/%D9%83%D8%A7%D8%AA%D8%B1%D9%8A%D9%86%D8%A7_%D8%A7%D9%84%D8%A5%D8%B3%D9%83%D9%86%D8%AF%D8%B1%D8%A7%D9%86%D9%8A%D8%A9

Allgemeiner Kalender Englisch

Datei:East-Ortho-cross.png
The Eastern Orthodox cross

Nov. 24 - Eastern Orthodox Church Calendar - Nov. 26

All fixed commemorations below are observed on December 8 by Orthodox Churches on the Old Calendar.<ref group="note">The notation Old Style or (OS) is sometimes used to indicate a date in the Julian Calendar (which is used by churches on the "Old Calendar").
The notation New Style or (NS), indicates a date in the Revised Julian calendar (which is used by churches on the "New Calendar").</ref>

For November 25, Orthodox Churches on the Old Calendar commemorate the Saints listed on November 12.

Feasts

Saints

  • Hieromartyr Clement, Pope of Rome (101)<ref name=MOSPAT/><ref>Hieromartyr Clement the Pope of Rome. OCA - Lives of the Saints.</ref><ref name=PRAVENC>Vorlage:Ru icon 8 декабря (25 ноября). Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref><ref group="note">One of the Seventy Apostles, he was the third Pope of Rome. Consecrated by the Apostle Peter, he is mentioned in Philippians 4,3 and wrote a letter to the Church of Corinth which still exists. He is venerated as a martyr and he is remembered in Rome by the church of San Clemente, which may have been built on the site of his home. (In the East: Jan 4, Apr 22, Sept 10 and Nov 25).<ref name=LATIN>November 25. Latin Saints of the Orthodox Patriarchate of Rome.</ref></ref> ( see also: November 24 - Greek )
  • Great-martyr Mercurius of Caesarea in Cappadocia (259)<ref name=ECCLESIA/><ref>Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Μερκούριος ὁ Μεγαλομάρτυρας. 25 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.</ref><ref group="note">

"At Caesarea, in Cappadocia, St. Mercury, soldier, who vanquished the barbarians and triumphed over the cruelty of Decius through the protection of his guardian angel. Finally, having acquired great glory from his sufferings, he was crowned with martyrdom and went to reign forever in heaven."<ref name=ROMAN>The Roman Martyrology. Transl. by the Archbishop of Baltimore. Last Edition, According to the Copy Printed at Rome in 1914. Revised Edition, with the Imprimatur of His Eminence Cardinal Gibbons. Baltimore: John Murphy Company, 1916. p. 363-364.</ref> Name days celebrated today include:

Pre-Schism Western saints

  • Hieromartyr Moses, a priest in Rome, noted for his zeal in preaching the Gospel and his firm stand against Novatianism, martyred under Decius (251)<ref name=LATIN/><ref group="note">"At Rome, St. Moses, priest and martyr, who, with others detained in prison, was often consoled by the letters of St. Cyprian. After he had withstood with unbending courage not only the Gentiles, but also the Novatian schismatics and heretics, he was finally, in the persecution of Decius, crowned with a martyrdom which fills the mind with admiration, according to the words of pope St. Cornelius."<ref name=ROMAN/></ref>
  • Saint Jucunda, a holy virgin in Reggio in Aemilia in Italy and a spiritual daughter of St Prosper, Bishop of that city (466)<ref name=LATIN/><ref name=ROMAN/>
  • Saint Alanus, Abbot and founder of Lavaur in Gascony in France (7th century)<ref name=LATIN/>
  • Saint Imma (Immina), born in Würzburg, she became abbess of a convent in Karlburg in Germany (c. 752)<ref name=LATIN/>
  • Saint Bernold, monk-priest of Ottobeuren Abbey in Bavaria in Germany, renowned as a wonderworker (c. 1050)<ref name=LATIN/>

Post-Schism Orthodox saints

New martyrs and confessors

  • Martyr Magdalena (1931)<ref name=PRAVENC/>
  • New Hieromartyrs:
  • Seraphim (Ostroumov), Archbishop of Smolensk (1937)<ref name=MOSPAT/><ref name=PRAVENC/><ref group="note">See: Vorlage:Ru icon Серафим (Остроумов). Википедии. (Russian Wikipedia).</ref>
  • Yaroslav Savitsky, Protopresbyter of Moscow (1937)<ref name=MOSPAT/><ref name=ROCOR/><ref>Vorlage:Ru icon Священномученик Ярослав Ямской (Савицкий), пресвитер. ПРАВОСЛАВНЫЙ ЦЕРКОВНЫЙ КАЛЕНДАРЬ. ПРАВОСЛАВНЫЙ ЦЕРКОВНЫЙ КАЛЕНДАРЬ «Азбука веры». Retrieved: 8 August 2015.</ref>
  • Priests Hilarion Soloviev and Simeon Afonkin, of Alma Ata (1937)<ref name=MOSPAT/><ref name=ROCOR/>
  • John Vladimirsky of Tver (1937)<ref name=MOSPAT/><ref name=ROCOR/>
  • Cosmas Korotkikh of Moscow (1937)<ref name=MOSPAT/><ref name=ROCOR/>
  • Gregory Voinov,<ref>Vorlage:Ru icon ГРИГОРИЙ. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref> John Janusz,<ref>Vorlage:Ru icon ИОАНН. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref> Basil, Alexander, John Tarasov,<ref>Vorlage:Ru icon ИОАНН. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref> Victor Smirnov,<ref>Vorlage:Ru icon ВИКТОР. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref> Andrew Shershnev,<ref>Vorlage:Ru icon АНДРЕЙ. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref> Priests (1937)<ref name=MOSPAT/>
  • Varlaam Popov (1937)<ref>Vorlage:Ru icon ВАРЛААМ. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref>
  • Martyr Paul (1937)<ref name=MOSPAT/><ref name=PRAVENC/>
  • Martyr Nicholas (1938)<ref name=MOSPAT/><ref name=PRAVENC/>

Other commemorations

Icon gallery

Notes

Vorlage:Reflist

References

Vorlage:Reflist

Sources

Greek Sources

Russian Sources

  • Vorlage:Ru icon 8 декабря (25 ноября). Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).

el:Πύλη:Ορθοδοξία/Εορτολόγιο/25 Νοεμβρίου

https://en.wikipedia.org/wiki/November_25_(Eastern_Orthodox_liturgics)

Allgemeiner Kalender Deutsch

Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

Deutscher Heiligenkalender (orthodox)

  • Clemens I., römischer Gemeindevorsteher, Märtyrer, Apostolischer Vater
  • Katharina von Alexandria, Märtyrerin, Nothelferin
  • in Bulgarien: Klemens (Kliment) von Ohrid (von Achrida), Bischof von Belica und Ohrid, Universitäts- und Klostergründer
  • Abschluss des Festes von Mariä Opferung
  • Mercurios, Märtyrer
  • Mercurius von Smolensk, Märtyrer
  • Nikolaus, Märtyrer († 1938)
  • Paphnutius, Asket
  • Paul Florenskij von Sergiew Posad, Priester (Todestag, † 1937)
  • Petrus von Antiochien, Mönch, Einsiedler
  • Petrus I., Bischof von Alexandria, Märtyrer
  • Porphyrus, der General, von Katharina von Alexandria bekehrt, Märtyrer, und 200 Soldaten, von Katharina von Alexandria bekehrt, Märtyrer, und 150/50 (go, syn) Redner, von Katharina von Alexandria bekehrt, Märtyrer, und Augusta Faustina, die Frau von Kaiser Maximian oder Kaiser Maxentius, von Katharina von Alexandria bekehrt, Märtyrerin († 305 - 311)
  • Rostislaw Gan, Priester in Australien (Todestag, † 1975)
  • Seraphim Ostroumow, Erzbischof von Smolensk, Märtyrer, und Gregor Woinow, Erzpriester, Märtyrer, und Johannes, Priester, Märtyrer, und Basilius Parijski, Priester, Märtyrer, und Kosmas Korotkich, Priester von Moskau, Märtyrer, und Johannes Wladimirskij, Priester von Twer, Märtyrer, und Simeon Afonkin, Priester von Alma-Ata, Märtyrer, und Hilarion Solowiew, Priester von Alma-Ata, Märtyrer, und Jaroslav Sawitskij, Erzpriester/Protopresbyter von Moskau, Märtyrer, und Alexander Werschinski, Erzpriester, Märtyrer, und Johannes Tarasow, Erzpriester, Märtyrer, und Victor, Priester, Märtyrer, und Andreas, Priester, Märtyrer, und Paulus Kuzowkow, Märtyrer († 1937)
  • "Daugazpils" – Ikone der Heiligsten Gottesmutter in Lettland
  • "Isaak" – Ikone der Heiligsten Gottesmutter

https://www.heiligenlexikon.de/KalenderNovember/25.htm

Einzelnachweise (Sammlung)

<references />

ARTIKELENTWURF

Gemeinsame orthodoxe Heilige im Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

<ref>Gesellschaft Orthodoxe Medien (Hrsg. im Auftrag der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland): Orthodoxer Liturgischer Kalender 2016 (17. Jahrgang), Dortmund 2015</ref>

Weiteres Gedenken in aramäischer Tradition

Weiteres Gedenken in griechischer Tradition

<ref>Das Synaxarion - die Leben der Heiligen der Orthodoxen Kirche. In 2 Bänden. Gestützt auf die 6-bändige Ausgabe des Hl. Klosters Simonos Petra. Kloster des Hl. Johannes des Vorläufers, Chania (Kreta) 2006, ISBN 960-88698-0-3</ref>

Weiteres Gedenken in georgischer Tradition

Weiteres Gedenken in bulgarischer Tradition

Weiteres Gedenken in mazedonischer Tradition

Weiteres Gedenken in serbischer Tradition

<ref>Nikolaj Velimirović: Der Prolog von Ochrid. Verlag Johannes A. Wolf, Apelern 2009, ISBN 978-3-937912-04-2</ref>

Weiteres Gedenken in russischer Tradition

Weiteres Gedenken in rumänischer Tradition

Weiteres Gedenken in ukrainischer Tradition

Einzelnachweise (Artikelentwurf)

<references />