Benutzer:Christian/15. November

Aus Orthpedia
< Benutzer:Christian
Version vom 27. November 2016, 20:26 Uhr von Christian (Diskussion | Beiträge)
(Unterschied) ← Nächstältere Version | Aktuelle Version (Unterschied) | Nächstjüngere Version → (Unterschied)
Wechseln zu:Navigation, Suche

Benutzer:Christian/Abibos von Edessa + Benutzer:Christian/Samonas von Edessa + Benutzer:Christian/Gurias von Edessa + Benutzer:Christian/Gurie, Samona und Aviv von Edessa + Benutzer:Christian/Paisie de la Neamţ + Benutzer:Christian/Postul Nașterii Domnului

Inhaltsverzeichnis

Aramäischer Kalender

Griechischer Kalender

https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%A0%CF%8D%CE%BB%CE%B7:%CE%9F%CF%81%CE%B8%CE%BF%CE%B4%CE%BF%CE%BE%CE%AF%CE%B1/%CE%95%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%BF%CE%BB%CF%8C%CE%B3%CE%B9%CE%BF

https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%A0%CF%8D%CE%BB%CE%B7:%CE%9F%CF%81%CE%B8%CE%BF%CE%B4%CE%BF%CE%BE%CE%AF%CE%B1/%CE%95%CE%BF%CF%81%CF%84%CE%BF%CE%BB%CF%8C%CE%B3%CE%B9%CE%BF/15_%CE%9D%CE%BF%CE%B5%CE%BC%CE%B2%CF%81%CE%AF%CE%BF%CF%85

Πατριάρχης Θωμάς Β΄

Ο Θωμάς Β΄ διετέλεσε Οικουμενικός Πατριάρχης την περίοδο 667-669 (κατά προσέγγιση).

Εξελέγη Πατριάρχης έπειτα από εξάμηνη χηρεία του Θρόνου. Πριν την εκλογή του ήταν διάκονος και κατείχε το οφφίκιο του Χαρτοφύλακα. Ο Νικηφόρος Κάλλιστος αναφέρει ότι ήταν επίσης νοτάριος, ρεφερενδάριος και καγκελλάριος του Πατριαρχείου, ενώ διετέλεσε και διευθυντής γηροκομείου και πτωχοκομείου.

Πλην της ευσέβειάς του, δεν είναι γνωστά πολλά πράγματα για τη ζωή του. Ανακηρύχθηκε άγιος και η μνήμη του τιμάται από την Ορθόδοξη Εκκλησία στις 15 Νοεμβρίου.

Πηγές

Άγιος Παΐσιος Βελιτσκόφσκυ

Ο Άγιος Παΐσιος Βελιτσκόφσκυ (Паисий Величковский) 1722-1794, είναι από τους σημαντικότερους εκπρόσωπους του ησυχασμού και αναδιοργανωτής του ρουμανικού μοναχικού βίου[1].

Ο κατά κόσμον Πέτρος γεννήθηκε στην Πολτάβα από πατέρα ιερέα. Σε ηλικία 17 ετών εκάρη μοναχός και αργότερα ταξίδεψε στο Άγιο Όρος, όπου γνώρισε και ασκήθηκε στον ησυχασμό. Επί δεκαοκτώ χρόνια (1746-1764) μόνασε στο Άγιο Όρος στην Σκήτη του Προφήτη Ηλία[2].

Απέκτησε μεγάλη φήμη, ειδικά όταν ανέλαβε την ανακαίνιση της Σιμωνόπετρας. Το 1764 ο Παΐσιος, κατόπιν προσκλήσεως του ηγεμόνα της Μολδαβίας Γρηγορίου Γ’ Γκίκα μετέβη στο Ιάσιο. Κατά την παραμονή του στη Μολδαβία ίδρυσε το περίφημο μοναστήρι του Νεάμτς, ενώ, με τη διδασκαλία της νοεράς προσευχής και με τις μεταφράσεις πολλών πατερικών έργων μετέδωσε στους συγχρόνους του Ορθοδόξους Ρώσους και Ρουμάνους την πατερική πνευματικότητα[3]. Ανάμεσα στις μεταφράσεις, ήταν και η Φιλοκαλία των Ιερών Νηπτικών στα Παλαιοσλαβικά, κατόπιν πατρακλήσεως του Αγίου Νικοδήμου του Αγιορείτου.

Μετά το θάνατό του αναγνωρίσθηκε ως άγιος της Ρουμανικής Εκκλησίας, ενώ τιμάται επίσης ιδιαιτέρως στο Άγιο Όρος. Μάλιστα υπάρχει διένεξη μεταξύ Ρουμάνων και Ουκρανών σχετικά με την καταγωγή του.

https://el.orthodoxwiki.org/%CE%A0%CE%B1%CE%90%CF%83%CE%B9%CE%BF%CF%82_%CE%92%CE%B5%CE%BB%CE%B9%CF%84%CF%83%CE%BA%CF%8C%CF%86%CF%83%CE%BA%CF%85

Georgischer Kalender

Bulgarischer Kalender

Mazedonischer Kalender

Serbischer Kalender

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

FEASTS

1. THE HOLY MARTYRS GURIAS, SAMONAS AND ABIBUS

Gurias and Samonas were prominent citizens of Edessa. During one of the persecutions of Christians, they hid outside the city and lived in fasting and prayer, encouraging true believers who came to them for counsel. However, they were captured and brought before the judge, who threatened them with death if they did not submit to the imperial decree demanding idol worship. These holy martyrs of Christ answered him: "If we submit to the imperial decree, we will perish, even if you don't kill us." After cruel torture, they were thrown into prison, where they remained from August 1 to November 10, enduring hunger, darkness and pain. They were then led out and again tortured, but since they remained unwavering in the Christian Faith, they were condemned to death and beheaded in the year 322 A.D., during the reign of the wicked Emperor Licinius. Later Abibus, a deacon in Edessa, suffered tortures for Christ his Lord and gave his spirit to God while in the flames. His mother took his body, miraculously intact, from the fire and buried it in a grave with the relics of St. Gurias and St. Samonas. When the persecution ceased, Christians built a church in honor of the three martyrs, Gurias, Samonas and Abibus, and placed their miracle-working relics in a common reliquary. Of the numerous miracles of these wonderful saints of God, the following is especially outstanding: A widow in Edessa had a young daughter who was to marry a Gothic soldier serving in the Greek army. As the mother feared for her daughter's safety if she were to live far away, the Goth swore on the grave of the holy three martyrs that he would do no evil to the maiden, but would take her as his lawful wife, as he had already sworn that he was not already married. In reality, he did have a wife, and when he took the young maiden to his country he kept her, not as his wife but as a slave, until his lawful wife died. He then agreed with his kinsmen to bury his living slave with his dead wife. The girl tearfully prayed to the three holy martyrs to save her, and they appeared to her in the grave, and took her in an instant from the land of the Goths to Edessa, to their church. The following day when the church was opened, they found the young maiden by the tomb of the saints of God, and learned of her miraculous deliverance.

2. THE HOLY MARTYRS ELPIDIUS, MARCELLUS AND EUSTOCHIUS

They suffered for Christ at the time of Julian the Apostate. Elpidius was a senator. Witnessing the torture and miracles of Elpidius, six thousand pagans came to believe in Christ the Lord.

3. THE FEAST OF THE ICON OF THE HOLY THEOTOKOS OF KUPYATICH

This icon first appeared to a maiden named Anna in the village of Kupyatich, in the province of Minsk, in the year 1182 A.D. Tending her flock, Anna saw a light in the forest. When she approached this light she beheld a medium-size cross on a tree, bearing the image of the Most-holy Theotokos. Anna brought this cross home, then returned to her flock. However, to her great amazement, she saw the same cross on the tree in the same place. She took it, placed it in her bosom and brought it home. When she tried to show her father the cross, she reached into her bosom, but the cross was not there. She related everything to her father and went out with him, saw the cross in the forest, and took it home. The next day, the cross was not in the house. They alerted the whole village, and all the villagers went and beheld the cross and venerated it. The people soon built a church there, and numerous miracles were manifested by this cross bearing the image of the Theotokos. This icon is now to be found in the Church of Holy Wisdom in Kiev.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/694-november-15

HYMN OF PRAISE

TO THE MOST-HOLY THEOTOKOS

O Most-holy Mother of God, Bride of God,

Thou wast the Bodily Throne of Christ God,

Thou didst bear the King of Glory in thy body,

Thou gavest birth to Him Who gavest life to a dead world.

By His Blood, His holy Blood, He redeemed the world,

Gloriously glorifying Himself and thee, O Virgin.

But thy true glory shines in heaven,

Where thou sittest on the right hand of Christ Himself.

And the rays of thy glory descend to earth,

And shine at night on the path of the sojourners.

Glory to thee, Mother of God, throughout the ages,

The first Temple, the wonderful Temple of the glory of Christ!

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/694-november-15

REFLECTION

God most often gives victory in battle to the peacemakers. One example of this is the great Emperor Justinian, and another example is the holy King Stefan of Dečani. Following the death of his father King Milutin, Stefan removed the bandage from his eyes and was joyfully proclaimed as king both by the nobles and by the people. However, Constantine--son of Simonida and Stefan's younger brother on his father's side--raised up an army against Stefan. Stefan then wrote him in the following manner: "You have heard what has happened to me (that is, how I received my sight) by God's providence, that works in all for the good. Shown mercy by God, I have inherited the throne of my parents, to rule over the people in the fear of God and with justice, according to the example of my forefathers. Abandon your undertaking, and come, let us meet with one another; assume the second place in the kingdom as the second son, and do not rise up with foreigners against your fatherland. Our spacious land is sufficient for both you and me. I am not Cain, the slayer of his brother, but a friend of Joseph, the lover of his brethren. In the words of the latter, I say to you: You intended evil against me but God intended it for good (Genesis 50:20)." Thus wrote the holy king, but Constantine did not take heed and was defeated in battle by Stefan. Defeated also was Vladislav, Dragutin's son, another pretender to the Serbian throne. However, Michael Shishman, the Bulgarian king, fared worst of all. Stefan wrote to him: "Reflect on the meaning of Christian love, calm your wrath, let there be love between us as there was between our parents. Cease to shed Christian blood. Turn your weapons against the enemies of the name of Christ and not on Christians. Remind yourself of how hard it will be to answer for innocent blood. Know this also, that he who takes what belongs to others loses what is his." Michael scoffed at this letter from the holy king and was utterly defeated at Velbuzd in 1330 A.D. "God is with the righteous, not with the mighty."

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/694-november-15

CONTEMPLATION

Contemplate the wondrous creation of the world (Genesis 1):

1. How God said: Let there be a firmament in the midst of the waters, and let it divide the waters from the waters;

2. How He divided the waters under the firmament from the waters above the firmament;

3. How He called the firmament heaven.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/694-november-15

HOMILY

on the revelation of the wisdom of God to the heavenly powers

… To the intent that now unto the principalities and powers in heavenly places might be known by the Church the manifold wisdom of God (Ephesians 3:10).

Brethren, are the angels all-knowing? They are not; for if they were all-knowing, they would be gods. God is one, brethren, and the angels are God's beautiful servants. The mystery of the Incarnation was not known to the angels before it took place. And all the other mysteries connected with the mystery of the Incarnation were also unknown to the angels until they saw them revealed in the Church. Therefore the Church is a new revelation, even for the holy angels. The Church is a new revelation of the wisdom and power of God and of His love for man. On the other hand, it is also a new revelation of man's love for God, and man's struggle. Even the angels themselves did not foresee how much God would humble Himself or how much man would be uplifted. This was shown in the Church, and through the Church it was proclaimed to the angels. The Apostle speaks of this to the Ephesians in the words quoted above: the principalities and powers--in other words, not even to the chiefs of the angels was everything known beforehand. The manifold wisdom of God is that wisdom that was not revealed earlier, and was unknown to the angels and now, in the Church, is shown in countless forms, situations and circumstances.

O my brethren, the two greatest works of God that have been revealed up to now are the creation of the world and the creation of the Church. In both works, brethren, man is the main object of God's love. Let us be thankful with our every breath to the Most-gracious God.

O Gracious God, O Compassionate God, to Thee be glory and praise forever. Amen.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/694-november-15

Russischer Kalender

Feste

Heilige

  • Hl. PAISIJ (Welitschkowski) +
  • Märtyrer und Bekenner GURIAS, SAMONAS und ABIBUS von Edessa
  • Entschlafen des Hl. HERMANN von Alaska
  • Märtyrer ELPIDIOS, MARKELLOS und EUSTOCHIOS, die unter Julian Apostata das Martyrium erlitten
  • Märtyrer DEMETRIOS von Thrakien
  • Hl. QUINCTIAN, Bischof von Seleukia
  • Hl. PHILIPP, Abt von Rabang (Vologda)
  • Hl. THOMAS der Neue, Patriarch von Konstantinopel.
  • Hll. MARIN, Bischof und Hl. ANIAN, Martyrer † 697

http://orthpedia.de/index.php/15._November

Rumänischer Kalender

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/index.html

Sfinții zilei

  • Începe Postul Nașterii Domnului
  • Sf. Cuvios Paisie de la Neamț
  • Sf. Mucenici și mărturisitori Gurie, Samona și Aviv
  • Sf. Cuvios Chintian, episcopul Seleuciei
  • Sf. Mucenici Elpidie, Marcel, Eustohie și cei împreună cu dânșii
  • Sf. Mucenic Dimitrie

https://ro.orthodoxwiki.org/15_noiembrie

Evenimente

Nașteri

Decese

  • 1794: Cuviosul Paisie de la Neamț, îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei. Născut la 21 decembrie 1722.
  • 1872: Arhimandritul Iosafat Snagoveanul (după numele său laic Ioan Vărbileanu), ctitorul și întâiul slujitor al Capelei Ortodoxe Române din Paris; este înmormântat în cripta de la cimitirul Montparnasse (Paris) a Bisericii Ortodoxe Române din Paris. Născut la 22 aprilie 1797.

https://ro.orthodoxwiki.org/15_noiembrie

Sărbători

Sinaxar

Sinaxar 15 Noiembrie

În această lună, ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi mărturisitori: Gurie, Samona şi Aviv.

Dintre aceşti Sfinţi Mucenici, Samona şi Gurie s-au nevoit în zilele împăratului Diocletian şi a guvernatorului Antonie. Gurie se trăgea din satul Sargochitia, iar Samona din Ganad. Fiind pârâţi că sfătuiesc pe oameni să nu jertfească la idoli, îndată i-au spânzurat şi pe unul şi pe altul de câte o mâna, îngreuindu-le picioarele cu pietre, şi au stat spânzuraţi de la al treilea ceas, până la al şaselea. Apoi coborându-i, i-au băgat într-o temniţă întunecoasă, cu picioarele strânse în butuci, şi au zăcut patru luni, chinuiţi de foame şi de sete, în legături. Apoi scoţându-i iarăşi, au spânzurat pe Sfântul Samona de un picior şi, deznodându-i-se genunchiul l-au spânzurat cu capul în jos, de la al doilea ceas, până la al cincilea. Iar pe Sfântul Gurie, lăsându-l mai mult mort decât viu, l-au scos a doua zi de i-au tăiat capul.

Iar Aviv, diacon fiind cu rânduiala, a fost pârât în zilele împăratului Liciniu că învaţă în oraşe şi în sate cuvântul Domnului. De aceea, ţinându-l spânzurat şi bătându-l, l-au adus iarăşi la cercetare şi, neînduplecându-se după voia tiranului, a fost dat focului şi aşa îşi săvârşi mucenicia sa.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Chintian, episcopul Seleuciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Elpidie, Marcel, Eustohie şi cei împreună cu dânşii.

Fericitul Elpidie era unul din sfetnicii senatului, şi i se încredinţaseră tainicele lucrări ale apostatului împărat Iulian, în anii 361. Şi scriind legile s-a aflat că este creştin. Deci fiind dus la înfăţişare la apostatul şi nesupunându-se a se lepăda de Hristos, a fost îmbrăcat cu îmbrăcăminte aspră, ţesută din păr de capră, care avea cuie de fier petrecute prin ea, iar pe deasupra era unsă cu păcură fiartă şi cu aceasta se întăreau cuiele şi, bătut fiind peste haina aceea, cuiele găureau trupul sfântului. Apoi a fost supus la alte multe feluri de chinuri. După aceasta a fost legat de cai sirepi şi sălbatici, împreună cu Eustohie şi Marcel, cu scop ca să fie ei spintecaţi. Dar dobitoacele, din dumnezeiască putere, au rămas nemişcate. Atunci li s-au zdrobit membrele cu toiege groase şi au fost aruncaţi în foc, în care şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Zic unii însă că după aceasta au fost îngropate sfintele lor trupuri în muntele Carmelului. Iar făcându-se îndată fulgere şi trăsnete a venit acolo Stăpânul Hristos cu îngereştile Puteri şi a sărutat pe mucenici şi pe Eustohie adică şi pe Marcel, mutându-i într-un loc unde Însuşi a voit. Iar pe minunatul Elpidie l-a înviat şi întărindu-l i-a trimis ca de a doua oară să se lupte în mărturisire, pe care văzându-l Iulian, a poruncit să fie întins de patru părţi şi să fie bătut neîncetat, apoi să i se toarne oţet şi sare peste răni şi rănile să fie frecate cu târsâni de păr. După acestea a fost supus la nenumărate chinuri, dar, fiind păzit sfântul nevătămat din toate acestea, pe mulţi din cei necredincioşi i-a întors la credinţa lui Hristos, şi i-a înduplecat ca să-şi zdrobească idolii şi la sfârşit fiind aruncat mucenicul într-un cuptor înroşit în foc şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Şi aşa a luat de la El cununa biruinţei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dimitrie.

Acesta fiind prins pe vremea împăraţilor Maximian şi Maximin şi a guvernatorului Puplie, multe chinuri a răbdat pentru Hristos şi pe urmă i s-a tăiat capul cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Paisie de la Mănăstirea Neamţ.

Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ, sau Velicikovski, este unul din stareţii care au avut o influenţă deosebită atât asupra monahismului românesc, cât şi asupra celui slav. Paisie s-a născut la 21 Decembrie 1722 la Poltava, în Ucraina, tatăl său fiind preot la catedrala oraşului. A avut 11 fraţi şi a primit o educaţie religioasă deosebită. Cercetări mai noi conchid că se trăgea din moldoveni stabiliţi în ţinutul Poltavei, înrudiţi cu strămoşi după mamă ai lui Dimitrie Cantemir.

A studiat la Academia duhovnicească din Kiev - întemeiată de Mitropolitul român Petru Movilă - dar n-a terminat studiile, fiind atras de viaţa monahală. Astfel, în 1740 intră în mănăstirea Liubetki, apoi la mănăstirea Medvedovski, unde devine rasofor, cu numele de Platon. Datorita prigoanei ocupanţilor polonezi, se întoarce la Kiev, la cunoscuta , unde va lucra icoane şi unde îl va întâlni pe Mitropolitul Antonie al Moldovei, care slujeşte aici în româneşte (Paul Mihail).

În anul 1742 vine în Moldova, la schitul Dălhăuţi - Vrancea, apoi trece în Muntenia, succesiv la schiturile Trăstieni - Rm. Sărat, Poiana Mărului - unde era stareţ cunoscutul Vasile - şi la Cârnu - Buzău, care se conduceau după regulile monahale athonite. Stareţul Vasile de la Poiana Mărului îl va determina să meargă la Muntele Athos pentru ca, potolindu-şi setea la izvorul milenar al monahismului, să se desăvârşească în viaţa cea întru Hristos.

La numai 24 de ani, în 1746, merge la Athos, mai întâi la mănăstirea Pantocrator. Negăsindu-şi un părinte spiritual cum şi-l dorea, locuieşte singur timp de patru ani într-o peşteră. În 1750 este vizitat la Athos de stareţul Vasile de la Poiana Mărului, care l-a tuns în monahism şi i-a schimbat numele în Paisie.

La 36 de ani este hirotonit ieromonah de către Episcopul Grigorie de la Athos. Primul său ucenic a fost monahul Visarion, venit din Moldova, la care se adaugă şi alţii, tot moldoveni.

Cu binecuvântarea Patriarhului Serafim, Paisie întemeiază schitul, cu 5 chilii, care ajunge repede la 60 de ucenici. Aici învaţă greacă de la monahul Macarie şi începe să traducă din greacă în slavonă, revizuind vechile traduceri slavone după originalele greceşti ale Sfinţilor Părinţi răsăriteni. Stă la Athos 17 ani.

În 1763 hotărăşte să se întoarcă în ţară, datorită rivalităţii dintre călugării greci şi ruşi de la Athos. Împreună cu 64 de ucenici se stabileşte mai întâi la schitul Vărzăreşti - Focşani, apoi se îndreaptă spre Iaşi, după ce mitropolitul de la Bucureşti - grec de neam - l-a refuzat. La Iaşi, Mitropolitul Gavril Calimah - de origine română - care-l cunoscuse la Athos -, îi încredinţează mănăstirea Dragomirna, ctitorie din 1609 a lui Anastasie Crimca, unde se mută cu ucenicii, la care se adaugă în curând mulţi alţii, români, ruşi şi ucraineni. Va rămâne aici 12 ani, formând o obşte de 350 monahi, pentru care a alcătuit un regulament monahal, cunoscut sub numele de, în opt puncte, care introducea rânduiala în viaţa călugărilor, prevăzând : . Deci, monahii erau obligaţi să ducă viaţă de obşte (comună), să lucreze în diferite ateliere, iar stareţul să fie ales de obştea tuturor vieţuitorilor şi confirmat de mitropolit. Se înfiinţează bolniţa, adică spitalul mănăstirii, pentru bolnavi şi bătrâni.

Paisie continuă şi în Moldova opera de traducere a scrierilor Sfinţilor Părinţi - mai ales a celor ascetice - din greacă în slavonă şi în româna; de exemplu, din Sfântul Antonie cel Mare, Petru Damaschin, Isaia Pustnicul, Marcu Ascetul sau Teodor Studitul. Cinstind pe întemeietorul isihasmului, Paisie traduce din greacă în slavonă, de Patriarhul Calist. De asemenea, traduce - cea mai de seamă scriere ascetă - răsăriteană -, la cererea Mitropolitului Gavriil al Petersburgului, tipărită aici în 1739 (Gh. Drăgulin).

Dintre operele sale personale se evidenţiază, în 6 capitole. Aici Paisie expune sistematic bazele biblice şi patristice ale rugăciunii lui Iisus, pregătirea celui ce doreşte s-o practice, precum şi efectele ce le produce. Prezentată ca o, cel ce o practica trebuie să fie ghidat de o persoană experimentată, cel având parte de iluminări speciale în înţelegerea Sfinţilor Părinţi. Există mai multe trepte ale acestei rugăciuni : pentru începători, aceasta corespunde vieţii active, fiind însoţită de observarea strictă a poruncilor (post, rugăciune, priveghere) ; pentru cei desăvârşiţi, rugăciunea minţii corespunde vieţii contemplative. Când sufletul se purifică de patimi, el poate primi harul divin care-l conduce spre viziuni spirituale, descoperindu-i tainele divine la care intelectul nu poate ajunge. Este stadiul rugăciunii vizionare sau al rugăciunii pure - după Sfântul Isac Sirul - din care izvorăşte viziunea. Rugăciunea pură este darul exclusiv al lui Dumnezeu (Romul Joanta).

În privinţa căilor vieţii monahale, Paisie expune învăţătura tradiţională ortodoxă: în singurătate totală ; în tovărăşia a doi-trei monahi sau în comunitate, forma pe care o privilegiază.

În 1775, când Bucovina este ocupată de austrieci, activitatea cărturărească a lui Paisie la Dragomirna ia sfârşit. Însoţit de 200 de ucenici, se aşează la mănăstirea Secu, unde rămâne patru ani, continuând pravila de la Dragomirna.

În anul 1779, la dorinţa domnitorului Constantin Moruzzi (1777-1782), Paisie devine egumen al mănăstirii Neamţ. Iată cum descrie Nicolae Iorga aceasta noua însărcinare :

Activitatea stareţului Paisie la Neamţ a fost deosebit de bogată. El întăreşte aici rânduielile monahale athonite, cu slujbe zilnice conform tipicului, cu viaţa de obşte, cu predici, cu muncă şi rugăciune - după regulă a Sfântului Vasile cel Mare - cu grija pentru bătrâni şi bolnavi. La Neamţ s-a construit, sub îndrumarea sa, un spital, o casă de oaspeţi şi noi chilii, numărul monahilor trecând rapid de 800 : români, ruşi, bieloruşi, ucrainieni, greci, sârbi şi bulgari.

Ultima şi cea mai importantă etapă din viaţa şi activitatea sa, a concretizat-o într-o imensă activitate literar-bisericească : două echipe de traducători, de copişti şi de critici, cu el în frunte, lucrau fără întrerupere la revizuirea şi traducerea scrierilor filocalice în slavonă şi în română. Numărul total al manuscriselor din timpul său se ridică la 300 - dintre care 44 alcătuite de el însuşi - Mănăstirea Neamţ devenind un deosebit de important centru de cultură teologică-ascetică.

Printre alte preocupări ale sale menţionăm şi pe aceea pentru muzica liturgică, organizând aici o scoală bisericească de muzică corală pe mai multe voci, realizând translaţia muzicii bizantine pe notaţie liniară şi introducând, pentru prima oară, cântarea Crezului de către toţi credincioşii în biserică.

A trecut la Domnul la 15 Noiembrie 1794, la vârsta de 72 de ani, fiind înmormântat în biserica Mănăstirii Neamţ. Influenţa paisiană a fost deosebit de puternică în Moldova prin stareţii Ilarion de la Secu şi Sofronie de la Neamţ său prin ucenicii săi : Visarion, Gherontie şi Dorotei, trimişi la studii în Muntenia ; Platon, care i-a scris o ; Ştefan, care a tradus din slavonă.

În Muntenia, paisianismul s-a răspândit datorită stareţului Gheorghe de la Căldăruşani în mănăstirile Cernica şi Căldăruşani.

Numeroase manuscrise slavone s-au răspândit în mănăstirile ortodoxe din Bulgaria, Serbia şi de la Athos. Schitul Sfântul Ilie şi mănăstirile Pantacrator şi Noul Athos - ultima înfiinţată de ucenicii săi - au dus mai departe tradiţia spiritului paisian. Opera Sfântului Efrem Sirul, tradusă de el din greacă în slavonă s-a tipărit la Neamţ în 1812. Cum era de aşteptat, rânduielile sale monahale au influenţat masiv viaţa religioasă a Bisericii Ruse. Mulţi dintre ucenicii săi s-au răspândit în 117 mănăstiri şi schituri din 35 de eparhii ale acestei Biserici.

Au fost alcătuite mai multe ale stareţului Paisie, scrise de monahii Spiridon de la Neamţ, Mitrofan, Grigorie, Andronic sau Vitalie, cea din urmă fiind considerată cea mai autentică (Ioan Ivan).

Stareţul Paisie de la Neamţ este considerat unul din cei dintâi scriitori asceţi ai secolului al XVIII-lea. Curentul de reînnoire a vieţii monahale pe care l-a creat a avut un efect benefic şi prin faptul că a contractat curentul de grecizare şi a favorizat impunerea limbii poporului în biserică, cultură şi literatură. El reprezintă (M. Păcurariu).

Pentru viaţa sa ascetică, pentru bogăţia învăţăturilor sale şi pentru contribuţia la înnoirea monahismului, a fost trecut în rândul sfinţilor. Mai întâi de către Biserica Ortodoxa Rusă, la 6 Iunie 1988, apoi de Biserica Ortodoxă Română la 21 Iunie 1992.

Să ne rugăm, dar, zicând: "Cuvioase Părinte Paisie, luminătorul credincioşilor şi podoaba călugărilor, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre".

Alte icoane cu sfântul Paisie de la Neamt.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie15.htm

Postul Nașterii Domnului

Benutzer:Methodios/Postul Nașterii Domnului

Gurie, Samona şi Aviv

Benutzer:Methodios/Gurie, Samona und Aviv von Edessa

Paisie de la Neamţ

Benutzer:Methodios/Paisie de la Neamţ

Sfântul Cuvios Paisie (Velicicovschi) a fost, în secolul al XVIII-lea, îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei. Este prăznuit la 15 noiembrie.

Viața

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoțească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece frați. Tatăl său se numea Ioan și era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.

Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să învețe carte la Academia Teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind școala, intră în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puțină ședere în Mănăstirea Pecerska (Ucraina), vine în Moldova, în anul 1745, și se stabilește la schitul Trăisteni - Râmnicu Sărat și apoi la Mănăstirea Dălhăuți.

În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoiește ca sihastru patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah și întemeiază o obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoiește până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni și ruși.

Cum turcii pretindeau obștii lui Paisie dări pe care aceasta nu le putea plăti, în vara aceluiași an, cuviosul Paisie se reîntoarce în Moldova împreună cu toți ucenicii săi și se stabilește la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoiește doisprezece ani, până în 1775. Aici, Cuviosul Paisie formează o obște mare de 350 de călugări și traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți, devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română și slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecție majoră de traduceri românești filocalice (626 pagini), adunate de monahul Rafail.

În anul 1775, Moldova de Nord (Bucovina) căzând sub ocupație austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, cu încuviințarea Mitropolitului Gavriil Calimachi și a domnitorului Grigorie Ghica, în data de 14 octombrie, împreună cu 200 de monahi, lăsând la Dragomirna o obște de 150 de monahi. Aici se nevoiește patru ani, continuând aceeași rânduială de viață duhovnicească atonită, ca și la Dragomirna. Cuviosul Paisie Velicicovski a fost stareț la Secu de la 14 octombrie 1775 până la 15 august 1779. Așezarea pitorească și liniștea de aici au produs asupra cuviosului și a ucenicilor săi o impresie atât de puternică, încât în august 1779, când primește scrisoare din partea domnitorului Moldovei, Alexandru Moruzi, și a boierilor țării, prin care i se cerea să fie stareț al Mănăstirii Neamț, el refuză. În cele din urmă însă acceptă și, cu o parte din călugării de la Secu, se mută la Neamț, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț.

Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareț al celor două mănăstiri unificate, Neamț - Secu, Cuviosul Paisie păstrează cu sfințenie același regulament de viață monahală din Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce privește rânduiala sfintelor slujbe, cât și nevoința monahilor la chilie. La biserică erau datori să ia parte toți părinții și frații, afară de cei bolnavi sau cei trimiși la ascultări. Marele stareț venea cel dintâi la sfintele slujbe și neîncetat se ruga cu Rugăciunea inimii, vărsând în taină multe lacrimi. În obștea Cuviosului Paisie de la Neamț se aflau mai mulți călugări, sporiți duhovnicește, care aveau darul lacrimilor și al neîncetatei rugăciuni, căutând să-i urmeze întru toate părintelui lor sufletesc.

Spovedania fraților obștii se făcea în fiecare seară, iar pentru cei mai sporiți, o dată la trei zile. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie a rânduit 24 de duhovnici, care spovedeau și îndrumau duhovnicește întreaga obște, iar marele stareț supraveghea bunul mers al celor două mănăstiri, atât în cele duhovnicești, cât și în ascultările de obște, primind la chilia sa pe cei care veneau pentru sfat și binecuvântare. Cei neascultători primeau canon și mustrare părintească.

O atenție deosebită a acordat Cuviosul Paisie traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând, astfel, șirul traducerilor de la Dragomirna și Secu. Unii călugări moldoveni, munteni și ardeleni, fiind buni eleniști, traduceau scrierile Sfinților Părinți din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamț o adevărată academie patristică și duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte țări ortodoxe din acea vreme.

Cuviosul Paisie era și un bun organizator și înnoitor al vieții monahale, întemeind în jurul Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de călugărițe, pe care le îndruma duhovnicește, rânduindu-le duhovnic pe Cuviosul Iosif Pustnicul (+1828), unul dintre ucenicii săi de la Neamț. Alt ucenic al său cu viață sfântă era Cuviosul Irinarh Rosetti (+1859), mare lucrător al rugăciunii inimii, fondatorul Mănăstirii Horaița și al altor așezăminte monahale din Moldova, din Athos, precum și al bisericii de pe Muntele Tabor, din Țara Sfântă.

Pentru sfințenia vieții sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamț era cunoscut în toate țările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peșterilor din Kiev și de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei. De aceea, în 1790, mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, l-a făcut arhimandrit. În vremea aceea, mulți dregători, boieri și chiar ierarhi sau domnitori poposeau la Mănăstirea Neamț, dorind să vadă pe acest mare stareț cu viață sfântă. Influența lui a fost mare asupra multor mănăstiri și schituri din Moldova: Dragomirna, Secu, Neamț, Agapia, Văratec, Bisericani, Râșca, Vovidenia, Pocrov, Tarcău, precum și Cernica, Robaia, Căldărușani etc., din Țara Românească.

În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, și-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos în seara zilei de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obștea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruși, ucraineni, greci, bulgari. Sâmbătă, 17 noiembrie, a fost înmormântat în gropnița bisericii mari, zidită de Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Fiind cinstit ca sfânt, încă din viață, ucenicii săi i-au săvârșit slujba de pomenire, rânduindu-i ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrie. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, precum și în secolul al XIX-lea, ucenicii lui români au răspândit isihasmul în Țările Române, iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri din Rusia și Ucraina.

În 1988, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe Cuviosul Paisie Velicicovschi. În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a rânduit pomenirea ca sfânt sub numele de Cuviosul Paisie de la Neamț, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie. La mormântul lui de la Mănăstirea Neamț vin să se închine și să-i ceară ajutor nu numai credincioși din România, ci și din alte țări.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Apărătorule al dreptei credințe și lauda monahilor, Cuvioase Părinte Paisie, din pruncie iubind pe Hristos, ca un alt Avraam ai părăsit patria ta, în Muntele Athosului nevoindu-te; și, adunând ceată de ucenici, te-ai așezat în țara Moldovei cea binecuvântată și Mănăstirea Neamțului rai pământesc ai făcut-o. Pentru aceasta, împreună cu îngerii, nu înceta a te ruga lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Alt tropar, glasul al 2-lea:

Străin fiind pe pământ, ai dobândit patria cerească, pe cei credincioși învățându-i, preacuvioase părinte Paisie, nevoitor al Filocaliei, să-și înalțe mintea către Dumnezeu și din inimă să strige către El: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.

Condac, glasul al 8-lea:

Ales râvnitor al vieții călugărești, ca o albină truditoare, cu scrierile Sfinților Părinți ai îndestulat sufletele noastre, pe fiecare povățuindu-l pe calea mântuirii. Pentru aceasta îți strigăm: Bucură-te, Paisie, preaînțelept înnoitor al stăreției duhovnicești în patria noastră.

Legături externe

https://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_de_la_Neam%C8%9B

Ukrainischer Kalender

Arabischer Kalender

Allgemeiner Kalender Aramäisch

Allgemeiner Kalender Griechisch

Allgemeiner Kalender Georgisch

Allgemeiner Kalender Bulgarisch

Allgemeiner Kalender Mazedonisch

Allgemeiner Kalender Serbisch

Allgemeiner Kalender Russisch

Allgemeiner Kalender Rumänisch

Allgemeiner Kalender Ukrainisch

Allgemeiner Kalender Arabisch

Allgemeiner Kalender Englisch

Datei:East-Ortho-cross.png
The Eastern Orthodox cross

Nov. 14 - Eastern Orthodox Church calendar - Nov. 16

All fixed commemorations below are observed on November 28 by Orthodox Churches on the Old Calendar.[note 1]

For November 15, Orthodox Churches on the Old Calendar commemorate the Saints listed on November 2.

Saints

Pre-Schism Western saints

Post-Schism Orthodox saints

New martyrs and confessors

  • New Hieromartyrs Nicholas and Peter Kondarov, priests, Gregory Dolinin[note 11] and Nicetas Almazov, deacons (1937)[4][15][23]

Other commemorations

Icon gallery

Notes

Vorlage:Reflist

References

Vorlage:Reflist

Sources

Greek Sources

Russian Sources

  • Vorlage:Ru icon 28 ноября (15 ноября). Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).

Category:Eastern Orthodox liturgical days

el:Πύλη:Ορθοδοξία/Εορτολόγιο/15 Νοεμβρίου

https://en.wikipedia.org/wiki/November_15_(Eastern_Orthodox_liturgics)

Allgemeiner Kalender Deutsch

Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

Deutscher Heiligenkalender (orthodox)

  • Demetrius von Thracien, Märtyrer († um 307)
  • Elpidios, Märtyrer, und Marcellos, Märtyrer, und Eustochios, Märtyrer unter Kaiser Julian Apostata († 361/363)
  • Euphemia, Königin
  • Eupsychius, Märtyrer, und Nearchus, Märtyrer, und Carterius, Märtyrer
  • Gurias von Edessa, Märtyrer, und Samonas (Shamuma), Märtyrer, und Habib, Diakon, Märtyrer
  • Gurias von Schalotschi in Georgien, Mönch
  • Herman, Wundertäter von Alaska (Todestag, † 1836)
  • Jakobus der Ältere (der Große), Apostel, Märtyrer
  • Justinian I. der Große, Kaiser († 565), und Theodora, seine Frau, Kaiserin († 548)
  • Kyntion (Quintionus), Mönch
  • Nikolaus Schtscherbakow, Priester, Märtyrer, und Peter *Kondarow, Priester von Alma-Ata, Märtyrer, und Gregor Dolinin, Diakon von Alma-Ata, Märtyrer, und Nikitas Almazow, Archidiakon/Protodiakon von Alma-Ata, Märtyrer († 1937)
  • Paisius Velichkovsky vom Berg Athos, Abt in Niameţ (Neamt, Néamts) in Moldawien(† 1794)
  • Philip, Abt in Rabang (Vologda) († 1457)
  • Quinctian (Cyntianus, Kyntianus), Bischof von Seleucia, Teilnehmer am 1. ökumenischen Konzil († nach 325)
  • Thomas der Jüngere, Patriarch von Konstantinopel († 669)
  • Beginn des Fastens zur Vorbereitung auf Weihnachten
  • "Kupyatitsk" - Ikone der Heiligsten Gottesmutter Benutzer:Methodios/Kupyatitskaja
  • "Süß duftende Blume" – Ikone der Heiligsten Gottesmutter

https://www.heiligenlexikon.de/KalenderNovember/15.htm

Einzelnachweise (Sammlung)

  1. "Παντοκράτορος, Μονή, εν Αγίω Όρει", Θρησκευτική και Ηθική Εγκυκλοπαίδεια, τόμ. 9, εκδ. Μαρτίνος Αθ., Αθήνα 1966, στ. 1154.
  2. Νικοδήμου Αγιορείτου, Πηδάλιον (ακριβής ανατύπωσις της γ' εκδόσεως του 1864), εκδ. Βασ. Ρηγόπουλου, Θεσσαλονίκη 2003, σελ. ε'.
  3. Πηδάλιον, ό.π., σελ. ς'.
  4. 4,0 4,1 4,2 4,3 4,4 4,5 4,6 4,7 4,8 4,9 November 28 / November 15. Holy Trinity Russian Orthodox Church (A parish of the Patriarchate of Moscow).
  5. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Δημήτριος ὁ Μάρτυρας. 15 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  6. 6,0 6,1 6,2 6,3 6,4 6,5 Vorlage:Gr icon Συναξαριστής. 15 Νοεμβρίου. ECCLESIA.GR. (H ΕΚΚΛΗΣΙΑ ΤΗΣ ΕΛΛΑΔΟΣ).
  7. Martyr Demetrius of Thrace. OCA - Lives of the Saints.
  8. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Οἱ Ἅγιοι Γουρίας, Σαμωνᾶς καὶ Ἄβιβος οἱ Ὁμολογητές. 15 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  9. Martyr and Confessor Gurias of Edessa. OCA - Lives of the Saints.
  10. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ὅσιος Κυντίων (ἢ Κυντιρίων ἢ Κυντιανὸς ἢ Κυντιριανός) Ἐπίσκοπος Σελευκείας. 15 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  11. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Οἱ Ἅγιοι Εὐψύχιος, Νέαρχος καὶ Καρτέριος οἱ Μάρτυρες. 15 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  12. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Οἱ Ἅγιοι Ἐλπίδιος, Μάρκελλος καὶ Εὐστόχιος οἱ Μάρτυρες. 15 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  13. Martyr Elpidius who suffered under Julian the Apostate. OCA - Lives of the Saints.
  14. Vorlage:Gr icon Άγιος Θωμάς ο Β' ο νέος, Πατριάρχης Κωνσταντινούπολης. Ορθόδοξος Συναξαριστής.
  15. 15,0 15,1 15,2 15,3 The Autonomous Orthodox Metropolia of Western Europe and the Americas (ROCOR). St. Hilarion Calendar of Saints for the year of our Lord 2004. St. Hilarion Press (Austin, TX). p. 85.
  16. 16,0 16,1 16,2 16,3 16,4 16,5 16,6 16,7 16,8 16,9 November 15. Latin Saints of the Orthodox Patriarchate of Rome.
  17. 17,0 17,1 17,2 17,3 17,4 The Roman Martyrology. Transl. by the Archbishop of Baltimore. Last Edition, According to the Copy Printed at Rome in 1914. Revised Edition, with the Imprimatur of His Eminence Cardinal Gibbons. Baltimore: John Murphy Company, 1916. p. 352-353.
  18. Rev. Richard Stanton. A Menology of England and Wales, or, Brief Memorials of the Ancient British and English Saints Arranged According to the Calendar, Together with the Martyrs of the 16th and 17th Centuries. London: Burns & Oates, 1892. pp. 542-544.
  19. St Philip of Rabanga. OCA - Lives of the Saints.
  20. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ὅσιος Παΐσιος Βελιτσκόφσκυ (Ρῶσος). 15 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  21. 21,0 21,1 21,2 Dr. Alexander Roman. November. Calendar of Ukrainian Orthodox Saints (Ukrainian Orthodoxy - Українське Православ'я).
  22. Venerable Paisius Velichkovsky. OCA - Lives of the Saints.
  23. 23,0 23,1 Vorlage:Ru icon 28 ноября (15 ноября). Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).
  24. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Μνήμη τῶν εὐσεβῶν βασιλέων Ἰουστίνου καὶ Θεοδώρας. 15 Νοεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  25. Vorlage:Gr icon Ανακομιδή Ιερών Λειψανων του Αγίου Γρηγορίου επισκόπου Άσσου. Ορθόδοξος Συναξαριστής.
  26. Icon of the Mother of God of Kupyatich. OCA - Lives of the Saints.

ARTIKELENTWURF

Gemeinsame orthodoxe Heilige im Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

[1]

Weiteres Gedenken in aramäischer Tradition

Weiteres Gedenken in griechischer Tradition

[2]

Weiteres Gedenken in georgischer Tradition

Weiteres Gedenken in bulgarischer Tradition

Weiteres Gedenken in mazedonischer Tradition

Weiteres Gedenken in serbischer Tradition

[3]

Weiteres Gedenken in russischer Tradition

Weiteres Gedenken in rumänischer Tradition

Weiteres Gedenken in ukrainischer Tradition

Einzelnachweise (Artikelentwurf)


Referenzfehler: Es sind <ref>-Tags für die Gruppe „note“ vorhanden, jedoch wurde kein dazugehöriges <references group="note" />-Tag gefunden oder ein schließendes </ref> fehlt.

  1. Gesellschaft Orthodoxe Medien (Hrsg. im Auftrag der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland): Orthodoxer Liturgischer Kalender 2016 (17. Jahrgang), Dortmund 2015
  2. Das Synaxarion - die Leben der Heiligen der Orthodoxen Kirche. In 2 Bänden. Gestützt auf die 6-bändige Ausgabe des Hl. Klosters Simonos Petra. Kloster des Hl. Johannes des Vorläufers, Chania (Kreta) 2006, ISBN 960-88698-0-3
  3. Nikolaj Velimirović: Der Prolog von Ochrid. Verlag Johannes A. Wolf, Apelern 2009, ISBN 978-3-937912-04-2