Benutzer:Christian/Nil Pustnicul

Aus Orthpedia
Zur Navigation springenZur Suche springen

Cuviosul Părintele nostru Nil Pustnicul

(12 noiembrie)

Cuviosul Nil era de neam din Constantinopol unde, fiind bine crescut, a pătruns toate învăţăturile cărţii şi s-a făcut orator ales în cuvinte. Venind în vîrstă desăvîrşită, s-a însoţit cu o cinstită soţie şi a născut cu ea doi fii, unul de parte bărbătească şi altul femeiască. Iar pentru neamul său bun şi pentru înţelepciunea lui cea mare, a fost ales eparh (prefect) al cetăţii, în vremea împărăţiei lui Mavrichie, şi vieţuia cu plăcere de Dumnezeu în cinste şi în curăţenie.

Apoi, socotind deşertăciunea lumii acesteia care petrece în răutate, cum că nimic într-însa nu este statornic, nimic drept şi veşnic, ci toate răzvrătite, pline de nedreptate şi vremelnice, a voit a căuta viaţa cea veşnică, în care este veselia cea adevărată şi neschimbată, precum şi bunătăţile cele nesfîrşite. Atunci a sfătuit şi pe soţia sa să se învoiască la hotărîrea lui cea bună.

Deci, mai întîi a împărţit la săraci toată averea lor, apoi a dăruit libertate robilor şi roabelor. După aceasta şi-au împărţit între ei pe fiii lor; soţia a luat pe fiica sa, iar el a luat pe fiul său, anume Teodul şi au ieşit din Constantinopol, lăsînd lumea şi toate cele din lume.

Soţia lui s-a dus, împreună cu fiica sa, în Egipt şi, intrînd acolo într-o mînăstire de fecioare, a primit viaţa călugărească şi într-însa a petrecut bine zilele sale, slujind Domnului. Iar fericitul Nil, împreună cu fiul său Teodul, s-au dus la Muntele Sinai şi sălăşluindu-se în pustie, împreună cu sfinţii părinţi, a primit chipul monahilor, urmînd vieţii lor, postind, nevoindu-se şi sîrguindu-se în multe feluri de osteneli călugăreşti.

Astfel petrecînd ei viaţa monahicească, s-a făcut năvălirea barbarilor spre acea pustie, care, venind fără veste ca nişte fiare sălbatice, au ucis pe mulţi sfinţi părinţi, iar pe alţii i-au robit. Între aceştia a robit şi pe Teodul, fiul lui Nil, după care tatăl său se tînguia cu amar; dar mai vîrtos atunci cînd a auzit că era să fie junghiat de barbari ca jertfă, precum se scrie în cuvîntul scris despre el. Dar Dumnezeu a păzit pe Teodul viu şi întreg pentru că l-a răscumpărat de la barbari episcopul cetăţii Eliuziei şi l-a făcut cleric spre slujba Bisericii.

De acest lucru înştiinţîndu-se Cuviosul Nil, s-a dus singur în cetatea Eliuziei şi a fost primit cu cinste de episcopul locului, care l-a hirotonit preot, deşi nu voia, şi l-a rugat pe el să rămînă împreună cu dînsul. Nevrînd fericitul Nil să rămînă acolo, de vreme ce voia să se întoarcă în Sinai, episcopul i-a dat pe fiul său şi i-a slobozit pe ei cu pace. Fericitul Nil, venind iarăşi la locul său cel dintîi în Sinai, împreună cu fiul său, a vieţuit ani îndelungaţi şi a alcătuit multe cuvinte pustniceşti pline de înţelepciune şi de folos. Apoi, scriind diferite epistole, a trecut la Domnul.

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-12-cv_nil_pustnicul.html

Sfântul Nil Ascetul sau Nil Pustnicul este un ascet creștin care a trăit în secolul al V-lea. A fost stareț al Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai și autor al unor tratate de spiritualitate. Prăznuirea sa se face pe 12 noiembrie.

Viața

Originar din Ancira, în Galatia (Asia Mică), sfântul Nil a fost în lume prefect (eparh) al Constantinopolului în timpul domniei împăratului Teodosie al II-lea (401-450). S-a căsătorit cu o creștină binecredincioasă, și a avut doi copii, un băiat și o fată. După câțiva ani, când copiii au crescut, cei doi soți s-au hotărât de comun acord să plece la pustie într-o viață de isihie. Au trăit ca pustnici în regiunea Muntelui Sinai, mergând la priveghere și la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai doar în duminici și sărbători, după cum era obiceiul vieții pustnicești.

Când barbarii au atacat și jefuit mănăstirea, mulți monahi au fost omorâți, dar fiul sfântului Nil, Teodul, a fost cruțat din cauza tinereții lui și luat în sclavie. După aceasta, sfântul Nil s-a stabilit la mănăstire, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Aici și-a continuat ostenelile și luptele duhovnicești, dar a și scris mai multe tratate de ascetică, printre care "Filosofia Duhului Sfânt". Din scrierile sale se desprind și unele aspecte ale vieții lui și a familiei sale. De asemenea, prin scrierile sale a fost un apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, al cărui ucenic a și fost. Dumnezeu i-a dat bucuria să-și revadă fiul spre sfârșitul vieții.

A fost cleric și stareț al Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai.

Potrivit tradiției, moaștele sfântului Nil, dimpreună cu ale fiului său Teodul și dimpreună cu moaștele altor pustnici au fost aduse de împăratul Iustin al II-lea (565-578) sub masa altarului din biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel a marelui orfelinat (Orfanotrofion) întemeiat de acesta la Constantinopol, în zona Acropolei orașului.<ref>Timothy S. Miller, The Orphans of Byzantium, Child Welfare in the Christian Empire, Catholic University of America Press, 2003. Ruinele orfelinatului se găsesc în apropiere de intrarea în palatul Topkapî (a se vedea:Constantinople:Orphanage of St. Paul).</ref>

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nile, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Zburdările cele aprinzătoare de patimi de la trup despărțindu-le, Nile fericite, cu priveghetoare rugăciunea ta le-ai tăiat. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, scapă-mă din toate primejdiile, ca să strig ție: Bucură-te, Părinte a toată lumea!

Scrieri

Note

<references/>

https://ro.orthodoxwiki.org/Nil_Ascetul