Benutzer:Christian/Neagoe Basarab von Walachien

Aus Orthpedia
Zur Navigation springenZur Suche springen

Rumänisch Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost Domn al Țării Românești între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei Mănăstiri Curtea de Argeș, a rămas în istorie ca „Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii”. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 8 iulie 2008. Prăznuirea lui se face pe data de 26 septembrie.

Viața După unii istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, era fiul voievodului Basarab al IV-lea "cel Tânăr" (sau "Țepeluș"). El însuși s-a autodeclarat fiu natural al lui Basarab al IV-lea și al Neagăi din Hotărani, soția marelui vornic Pârvu Craiovescu[1]. Fapt cert este că a crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, inițierea în cele șapte arte liberale. Cunoștea limbile greacă, latină și slavonă.

În 1504 s-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovici, Despina Doamna (sau Milița), cu care a avut șase copii: Ion, Petre și Anghelina (morți înainte de vreme), Teodosie, Ruxandra și Stana.

A ajuns la ranguri înalte în structurile statale ale Țării Românești. Astfel, este numit succesiv în funcțiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).

După ce a ajuns pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de Ştefan cel Mare, a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești[2]. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ştefan al IV-lea al Moldovei (Ştefăniță Vodă) au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ştefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”[3]. Totuși, Țara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

A trecut la cele veșnice pe data de 15 septembrie 1521.[1]

Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe din Țara Românească și din toate țările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a țesut legenda Meșterului Manole; acolo se odihnesc și resturile pământești ale voievodului.

Proslăvirea ca sfânt La 8 iulie 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, pentru faptele sale sfinte și înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din Țara Românească. Prăznuirea lui se face pe data de 26 septembrie.

Scrieri Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”. Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în românește, iar mai târziu și în grecește. Cea mai veche copie în limba română, atestată, datează din 1654.

Note bibliografice


Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, București, 1925

Manole Neagoe, Neagoe Basarab, București, Editura Ştiințifică, 1971

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908

Legături externe

Wikipedia română, Neagoe Basarab

Wikisource, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie https://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab https://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C8%9B%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiul_s%C4%83u_Teodosie

CANONIZARE / Neagoe Basarab a fost trecut în rândul sfinților, 25 octombrie 2008, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național http://jurnalul.ro/special-jurnalul/canonizare-neagoe-basarab-a-fost-trecut-in-randul-sfintilor-137195.html

Domnitorul supus Domnului, 3 octombrie 2010, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina http://ziarullumina.ro/domnitorul-supus-domnului-21819.html

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, prinț al păcii, 26 septembrie 2009, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina http://ziarullumina.ro/sfantul-voievod-neagoe-basarab-print-al-pacii-39161.html

Sfantul Voievod Neagoe Basarab, 25 mai 2012, Calinic Arhiepiscop al Argesului si Muscelului, CrestinOrtodox.ro https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-voievod-neagoe-basarab-73097.html

https://ro.orthodoxwiki.org/Neagoe_Basarab

Italienisch San Neagoe Basarab Voivoda di Valacchia

Senza Data (Chiese Orientali)

1481 – 1521

San Neagoe Basarab regnò sulla Valacchia, attuale regione della Romania meridionale, solamente dal 1512 al 1521 ed ebbe inoltre anche una vita molto breve: morì infatti all’età di soli quarant’anni. Suo bisavolo era il principe cristiano Mircea il Vecchio, difensore dell’identità cristiana della Romania e dell’intero continente europeo, allora minacciata dall’invasione turca. Il giovane Neagoe, figlio di Basarab il Giovane, nutriva una profonda fede e possedeva una grande intelligenza, unite ad un’evidente propensione per la teologia, la spiritualità e la morale sociale cristiana. Orientò allora la politica sociale della sua nazione su principi cristiani e fu il primo principe-scrittore romeno, quale autore dell’opera “Gli insegnamenti del principe Neagoe Basarab a suo figlio Teodosio”, idea simile a quella già attuata alcuni secoli prima dal re ungherese Santo Stefano nei confronti di suo figlio Sant’Emerico. Formatosi culturalmente e spiritualmente nel monastero di Bistrita, all’età si soli trent’anni Neagoe ascese al trono di Valacchia, quale voivoda, e decise di imitare nel suo nuovo alto compito l’esempio del giovane re Salomone presentato dalla Bibbia. Nel 1517 riuscì ad ottenere dal patriarca ecumenico di Costantinopoli la canonizzazione dell’patriarca San Nifone, metropolita di Valacchia, che era stato anche suo maestro. Neagoe si attivò per coltivare la conoscenza della retta fede da parte dei suoi sudditi ed era inoltre solito ricordare loro come Dio solo disponga dei destini delle persone e delle nazioni. Si impegnò inoltre per persuadere l’impero ottomano che i romeni seguitassero la tradizione dei regni cristiani oppressi dai turchi e che proprio in Valacchia si trovasse la loro roccaforte. Il regno di Neagoe fu caratterizzato da un grande equilibrio, rivelatosi in buona misura il principale artefice dei successi conseguiti. Le sue azioni di governo, in particolare quelle volte ad incidere direttamente sulla vita dei sudditi, furono sempre improntate sul modello evangelico e dunque volte alla realizzazione di un mondo più giusto e confacente la volontà di Cristo. L’opera del principe analizzò i concetti di dominio, governo, diplomazia e guerra, è può esserre a giusto titolo considerata una sorta di “Filocalia” dell’uomo politico, volta a suggerire al sovrano come poter meglio conseguire la purificazione e la perfezione cristiana nell’esercizio delle sue funzioni. Ispirata alle Sacre Scritture ed alle opere patristiche, quest’opera contribuì notevolmente ad accrescere il patrimonio culturale e spirituale romeno. La pietà popolare non esitò a riconoscere i valori umani e spirituali di questo sovrano e la Chiesa Ortodossa Romena lo considerò da sempre quale santo. Solo dopo la costituzione di un patriarcato nazionale e la fine della dittatura comunista, si poté finalmente procedere nel luglio 1992 alla sua ufficiale canonizzazione quale “difensore della fede”, insieme con i sovrani Stefan cel Mare di Moldavia e Costantin Brancoveanu di Valacchia.

Autore: Fabio Arduino

http://www.santiebeati.it/dettaglio/61200

Deutsch

Neagoe Basarab und sein Sohn Teodosie. Bild aus dem Kloster Dionysiou Neagoe Basarab (* 1481; † 15. September 1521 in Curtea de Argeș) war ein Herrscher der Walachei. Er war ein Mitglied der Familie der Bojaren Pârvu Craiovescu und markierte mit seiner Herrschaft den Höhepunkt des Einflusses seines Herrscherhauses.

Herrschaft Im 16. Jahrhundert konnte sich die Walachei weitgehender politischer Unabhängigkeit erfreuen, war jedoch gezwungen, immer höhere Tribute an das stärker werdende Osmanische Reich zu entrichten. Neagoe förderte in seinem Reich zu dieser Zeit den Handel und war darauf bedacht, mit dem Königreich Ungarn, das gleichfalls Einfluss auf die Walachei auszuüben suchte, gute Beziehungen zu pflegen.

Seine diplomatischen Ambitionen sahen Freundschaften mit der Republik Venedig und auch mit dem Kirchenstaat vor. Man wollte das Wohlwollen des letzteren Staates durch eine Schlichtung des osteuropäischen christlichen Schismas erreichen. Dabei wollte Neagoe die Christen einigen, um gemeinsam das Osmanische Reich zurückdrängen zu können.

Neagoe entrichtete größere Schenkungen an die orthodoxe Kirche, nicht nur in der Walachei, sondern auch auf dem Balkan und übernahm für sein Reich kirchliche Traditionen aus dem nicht mehr bestehenden Byzantinischen Reich. Durch seine Stiftung ist das berühmte Kirchenkloster Curtea de Argeș erbaut worden.[1][2]

Literatur Ciobanu, Radu Ștefan: Neagoe-Basarab: 1512-1521 Editura Militară, 1986. 200 p. Constantinescu, Nicolae: Curtea de Argeș (1200-1400): asupra începuturilor Țării Românești. Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1984. 170 p. Neagoe, Manole: Neagoe Basarab Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1971. 263 p. Plămădeală, Antonie: Neagoe Basarab, domn al culturii românești, în: Dascăl de cuget și simțire românească, București, 1981. Sandu, Ion D.: Neagoe Basarab, apărător şi sprijinitor al ortodoxiei, Sibiu, 1938. 23. Weblinks

Commons: Methodios/Neagoe Basarab von Walachien – Sammlung von Bildern, Videos und Audiodateien

http://www.santiebeati.it/dettaglio/61200 Einzelnachweise

Kloster Curtea de Argeş
Virtueller Rundgang im Hof des Klosters Curtea de Argeş