Benutzer:Christian/4. September

Aus Orthpedia
Zur Navigation springenZur Suche springen

Benutzer:Christian/Ioasaph von Belgorod + Benutzer:Christian/Simeon Inauridse + Benutzer:Christian/Anthimos von Kephalonia + Benutzer:Christian/Gorazd Pavlík

Aramäischer Kalender

Griechischer Kalender

Georgischer Kalender

Bulgarischer Kalender

Mazedonischer Kalender

Serbischer Kalender

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

FEASTS

HYMN OF PRAISE

REFLECTION

CONTEMPLATION

HOMILY

Russischer Kalender

Rumänischer Kalender

Sfinții zilei

Evenimente

Nașteri

Decese

Sărbători

Sinaxar

În această lună, în ziua a patra pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei celei mari, şi a celor împreună cu dânsul Sfinţii trei prunci, care prin sabie s-au săvârşit.

Ieromartirul Vavila şi cu el Cei Trei Tineri Urban, Prilidjan, Epoloniu şi mama lor Cristodula au murit ca martiri sub împăratul Decius (249-251). În timpul şederii sale în cetatea lor Antiohia, împăratul a organizat cu mare pompă un festival în cinstea zeilor păgâni.

În acelaşi timp, sfîntul şi de-Dumnezeu-temătorul Episcop al Antiohiei, Vavila, slujea Sfînta Liturghie în biserică; se ruga pentru turma lui şi o învăţa cu curaj să treacă prin toate suferinţele pentru credinţa în Hristos. După abominabilă să închinare la idoli, Decius, curios să cunoască Sfintele Taine, a hotărît să intre în biserică şi prin vizita sa să profaneze locaşul sfînt al Domnului.

Această veste a ajuns la urechile episcopului, care a ieşit în întâmpinarea sa şi a blocat intrarea în biserică pentru că nu dorea să îngăduie împietate în casa lui Dumnezeu. Când împăratul a încercat să se apropie de uşile bisericii, Sfântul Vavila l-a împins cu mâinile sale, încît împăratul a trebuit să renunţe la intenţia sa. El voia să se răzbune pe sfânt imediat, dar văzînd mulţimea de creştini, i-a fost teamă de o răscoală.

În ziua următoare împăratul, furios, dădu ordin să se dea foc templului creştin şi să fie adus în faţa lui Episcopul Vavila. Când a fost întrebat de ce insultă demnitatea imperială, nu dă voie împăratului să intre în biserică şi nu îi respectă funcţia, sfântul episcop a răspuns : "Oricine s-ar ridica împotriva lui Dumnezeu şi vrea să îi pîngărească lăcaşul, nu e demn de respect şi a devenit duşmanul lui Dumnezeu".

Împăratul a cerut ca sfântul episcop să se închine idolilor şi astfel să ispăşească pentru jignirea adusă împotriva lui, altfel să fie executat. După ce s-a convins singur că sfântul episcop mucenic avea să rămână neclintit în credinţa sa, el a ordonat comandantului militar Victorinus să îl lege în lanţuri grele şi să îl conducă prin cetate cu ruşine. Sfântul martir i-a răspuns : "Împărate, pentru mine aceste lanţuri sunt atât de onorabile pe cât îţi este ţie coroana imperială, şi, suferind pentru Hristos, îmi e la fel de uşor de acceptat pe cît îţi este ţie puterea imperială ; moartea întru Regele Nemuritor îmi e la fel de plăcută pe cît îti este ţie viaţa".

În încercare cu Episcopul Vavila se aflau trei fraţi tineri, care nu îl abandonaseră nici în cele mai grele clipe. Văzîndu-i, împăratul a întrebat : "Cine sunt aceşti copii ?"

"Aceştia sunt copiii mei duhovniceşti" răspunse sfîntul, "şi i-am crescut în pioşenie, le-am dat o educaţie, i-am călăuzit în ale culturii, şi aici într-un trup mărunt se află înaintea ta aceşti bravi tineri şi creştini desăvârşiţi. Pune-i la încercare şi vei vedea".

Împăratul a încercat în tot felul de moduri să îi ademenească pe tineri şi pe mama lor Hristodula să renunte la Hristos, dar în zadar. Apoi, cuprins de furie, a ordonat ca fiecare dintre ei să fie biciuit cu atîtea lovituri cîţi ani aveau. Primul a primit douăsprezece lovituri, al doilea, zece şi al treilea, şapte. Lăsîndu-i pe mamă şi copii, torţionarul a conjurat din nou pe episcop, spunîndu-i că acei copii renunţaseră la Hristos. Dar minciuna repede a ieşit la iveală şi nu a reuşit.

Apoi el a ordonat ca toţi martirii să fie legaţi de un copac şi arşi cu focul. Văzând curajul stoic al sfinţilor, în cele din urmă împăratul i-a condamnat la moarte prin tăierea capului cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Vavila, dascălul de la Antiohia, împreună cu cei de sub ascultarea lui, optzeci şi patru de copii, care de sabie s-au săvârşit.

Împărăţind Maximian la Nicomidia, creştinii se ascundeau din pricina gonirii împotriva lor. Mergând cineva la împăratul, îi zise: "Împărate, un bătrân, anume Vavila, şade într-o cămară ascuns şi învaţă pe pruncii celor nebuni să nu cinstească pe zei, ci să cinstească pe Cel răstignit". Şi îndată trimiţând cu dânsul ostaşi, au adus pe Vavila cu ucenicii lui înaintea împăratului. Şi-i zise împăratul: "De ce nu te închini la zeii la care se închină toată lumea? De ce amăgeşti şi pe prunci să nu se închine la ei?" Iar sfântul răspunse: "Zeii păgânilor, o, împărate, sunt demoni, iar Dumnezeul nostru a făcut cerurile; dar tu şi cei ce sunt cu tine fiind orbi, nu vedeţi adevărul". Aceste cuvinte aduseră pe împăratul şi pe cei ce erau cu dânsul la mânie, şi au poruncit la patru ostaşi să-l bată cu pietre peste obraz, peste coaste şi peste vine, să-i zdrobească umerii şi gleznele, cu pietre, şi, după ce-i zdrobiră toate încheieturile, îi puseră legături grele la grumaji şi la picioare şi l-au băgat în temniţă. După aceea aduseră pruncii, optzeci şi patru fiind la număr, parte bărbătească şi femeiască. Şi a început împăratul a-i lua cu cuvinte amăgitoare, dar ei nu răspundeau, ci se întorceau unii la altii. Văzând că nu răspund, a osebit pe zece dintr-înşii, cei mai mari la vârstă, şi le zise: "Iată voi ca nişte înţelepţi supuneţi-vă poruncii mele, şi faceţi jertfă la zei, şi veţi fi în palat cu mine, îndulcindu-vă mai bine". Atunci Amonie şi Donat ziseră împăratului: "Noi fiind credincioşi, nu jertfim la demoni surzi şi muţi". Atunci a poruncit să-i bată, şi întorcându-se împăratul către ceilalţi prunci, le-a zis: "Jertfiţi cel puţin voi, ca să nu păţiţi mai rele decât cele ce au păţit aceştia". Dar şi ei strigă: "Creştini suntem, şi nu vom jertfi; ci anatema să fii tu şi zeii tăi". Atunci a poruncit să-i bată şi să-i bage în temniţă, să se chinuiască de foame.

Iar a doua zi a poruncit să spânzure pe dascălul lor, şi pe prunci, pe fiecare îl întreba, dacă se leapadă de Hristos şi de dascălul lor. Şi văzând că nu vor să se lepede, a poruncit să li se taie capetele tuturor împreună şi dascălului. Mergând înainte sfântul la locul cel rânduit cu cei optzeci şi patru de ucenici ai săi, cânta: "Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu". Şi sosind la locul sfârşitului, după porunca împăratului, întâi i-au tăiat capul Sfântului Vavila, apoi au tăiat şi pe prunci. Iar unii credincioşi mergând noaptea, şi punând într-o corăbioară moaştele, le-au dus la Bizanţ, le-au pus către partea de miază-noapte, afară din cetate, în trei sicrie unde este satul ce se cheamă Moni, dând laudă şi mulţumire lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Teotim şi Teodul care, dintre slujitorii chinuitori crezând, în foc s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Moise, care cu pace s-a săvârşit.

Acesta s-a născut în Egipt şi l-a luat din apă fiica lui Faraon şi l-a făcut sieşi fiu şi l-a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor. Înaintând el cu vârsta şi făcându-se de patruzeci de ani, a ucis un bărbat egiptean care bătea pe un evreu. Pentru aceea temându-se a fugit în pământul Madiam. Şi acolo luându-şi femeie pe Semfora, fata lui Iotor, i s-a arătat Dumnezeu în para rugului. Şi plinind acolo patruzeci de ani, din porunca lui Dumnezeu, s-a pogorât la Egipt către Faraon, ca să-l facă să libereze pe evrei să aducă jertfă lui Dumnezeu. Şi devreme ce acela nu voia să asculte, îndată a bătut Egiptul cu zece plăgi şi luând poporul cu Pronia şi voia lui Dumnezeu, cu argint şi cu aur, şi trecându-i Marea Roşie şi învăţându-i cu semne, i-a întărit cu Legea. Dar pentru că a mâniat pe Dumnezeu cu grăirea împotrivă, suindu-se în munte a murit, fiind de 120 de ani, înainte de venirea lui Hristos cu 1485 de ani.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ermiona, una din fiicele lui Filip Apostolul.

Sfântul Apostol Filip (prăznuit pe 11 octombrie), care a botezat pe famenul Candachiei, a avut patru fiice, pe care Evanghelistul Luca le mărturiseşte de proorociţe şi fecioare. Dintre acestea Ermiona şi Eutihia s-au dus în Asia căutând pe Teologul Ioan, şi neaflându-l căci se mutase, aflat-au pe Petronie, ucenicul lui Pavel Apostolul, şi luând învăţătură de la dânsul, urma obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu mestesugul doctoriei. Drept aceea venea mulţime multă, şi lecuia pe toţi, chemând numele lui Hristos.

Trecând însă Traian împăratul asupra perşilor, se arătă sfânta că este creştina şi aducând-o înaintea lui căută să o înşele cu amăgiri şi să o despartă de Hristos. Dar de vreme ce nu voia să se supună, a poruncit ca să o bată peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona văzând pe Domnul sezând la judecată în chipul lui Petronie, care îi grăia şi o întărea, socotea bătăile ca o nimica.

Deci văzând împăratul întărirea şi neînduplecarea gândului ei, ruşinându-se, a slobozit-o. Şi de atunci, deschizând în Asia sălăşluire de oaspeţi, odihnea pe toţi şi-i lecuia şi sufleteşte şi trupeşte. Şi Domnul se preamărea în toate zilele de către tot omul, cât a trăit împăratul Traian.

Iar dacă a murit el, împărăţind Adrian, ginerele său, şi înştiinţându-se de cele despre sfânta, trimise slujitori de o aduseră înaintea lui si-i zise: "Spune-mi, bătrâno, de câti ani eşti, şi de ce neam, şi în ce stare te afli?" Iar sfânta, răspunzând, zise: "Domnul meu Hristos ştie de câţi ani sunt şi de ce neam". Împăratul zise: "Dezbracaţi-o de haina ei şi o bateţi fără de milă", zicându-i să răspundă cu smerenie la cele ce o întreabă împăratul; şi aşa au bătut-o cumplit. După aceea a supus-o la chinuri îndelungate în căldări cu smoală, din care a rămas nevătămată. Şi scoţând-o a grăit ea către împăratul: "Împărate! Domnul meu m-a întors spre somn în căldare, şi am văzut unde mă închinam marelui zeu Iraclie". Iar el bucurându-se îi porunci să intre în capiste. Atunci sfânta făcând rugăciune întru sinesi către Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, îndată se făcu tunet din cer, şi căzând jos la pământ idolii care erau în capiste, se zdrobiră şi se făcură pulbere. Şi ieşind, sfânta zise împăratului: "Intră înăuntru de ajuta zeilor, că au cazut şi nu pot să se scoale".

Intrând împăratul şi văzând zdrobirea idolilor, a poruncit să i se taie cinstitul ei cap afară din cetate. Şi luând-o Teodul şi Timotei, au ieşit din cetate şi neîngăduindu-i să-şi facă rugăciunea, s-au repezit cu obraznicie asupra ei, dar li s-au uscat mâinile. Rugându-se atunci de sfânta, şi crezând cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos s-au însănătoşit, şi au rugat pe sfânta ca să se roage pentru dânsii să-si dea sufletele lor către Domnul înaintea ei. Şi aceasta făcându-se a răposat şi ea cu pace, aproape de acelaşi loc. Şi venind oarecare credincioşi binecinstitori, şi luându-le moaştele le puseră în Efes în loc ales şi însemnat, întru mărirea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Amian şi Iulian, ce se trăgeau din satul Candaveu.

Aceşti sfinţi pentru mărturisirea cea întru Hristos, după alte multe chinuri din porunca lui Maximian au fost băgaţi într-o baie înfierbântată; dar scăpând de acolo prin dumnezeiescul înger, li s-au tăiat picioarele cu tesla, şi fiind aruncaţi în foc, şi-au primit sfârşitul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici: Ermiona şi surorile ei, Haritina şi Eutihia, Petronie, Zarvil, Tatuil şi Veveea.

Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăratului Adrian. Dintre ei Tatuil era preot al idolilor, dar printr-un oarecare episcop, a venit la credinţa. Pentru aceea a fost bătut cu toiege de Avgar domnitorul, ars pe obraz, şi chinuit în multe şi felurite chipuri. Iar la urmă prin sabie s-a săvârşit, împreună cu sora sa Veveea.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie04.htm

Ukrainischer Kalender

Arabischer Kalender

Allgemeiner Kalender Aramäisch

Allgemeiner Kalender Griechisch

Allgemeiner Kalender Georgisch

Allgemeiner Kalender Bulgarisch

Allgemeiner Kalender Mazedonisch

Allgemeiner Kalender Serbisch

Allgemeiner Kalender Russisch

Allgemeiner Kalender Rumänisch

Allgemeiner Kalender Ukrainisch

Allgemeiner Kalender Arabisch

Allgemeiner Kalender Englisch

Datei:East-Ortho-cross.png
The Eastern Orthodox cross

September 3 - Eastern Orthodox Church calendar - September 5

All fixed commemorations below celebrated on September 17 by Orthodox Churches on the Old Calendar.<ref group="note">The notation Old Style or (OS) is sometimes used to indicate a date in the Julian Calendar (which is used by churches on the "Old Calendar").
The notation New Style or (NS), indicates a date in the Revised Julian calendar (which is used by churches on the "New Calendar").</ref>

For September 4th, Orthodox Churches on the Old Calendar commemorate the Saints listed on August 22.

Saints

Rev. Professor Nathaniel Schmidt, Ph.D.. "Moses: His Age and His Work. II." The Biblical World. Vol. 7, No. 2 (Feb., 1896), pp. 105-119. p.105.</ref> Vorlage:Gr icon: Mωϋσῆς, Mōÿsēs in both the Septuagint and the New Testament; Vorlage:Ar icon: موسىٰ , Mūsā), meaning one who draws forth, is drawn out, or is saved from the water, ca.1570 BC - ca.1450 BC, was the deliverer,<ref>Acts 7:35.</ref> prophet, legislator, judge, and leader of the Israelites from the period of The Exodus of the Israelites from slavery in Egypt, to their arrival on the doorstep of Canaan near the Jordan River. He is best known for leading the Israelites out of Egypt, bringing the Ten Commandments (Decalogue) down from Mount Sinai, establishing the Mosaic Covenant and founding the religious community known as Israel.<ref name=BRITTANICA>"Moses." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite. Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.</ref> His life is narrated in the Septuagint from Exodus 2 through to Deuteronomy 34:10-12. Considered something more than a prophet, for God spoke face-to-face with Moses (Exodus 33:11), he was a true servant of the Lord in every sense of the word and is the supremely wise Lawgiver (Vorlage:Gr icon: Ο Νομοθέτης), the most ancient historian of all to whom the authorship of the Pentateuch is traditionally attributed (c. 1491-1451 BC), and through whom the Seven Old Testament Feasts of Lord were instituted by God's command as described in Leviticus Chapter 23.<ref>Leviticus 23 (New King James Version). BibleGateway.com.</ref> For forty years, Moses lived at the court of the Pharaoh (his Egyptian training); for the next forty years, he lived as a shepherd in contemplation of God and the world (his exile in Arabia); and for his remaining forty years, he led the people through the wilderness to the Promised Land (his government of the Israelite nation). He beheld the Promised Land, but was not allowed to enter it, for he had once sinned against God (Numbers 20:12). Thus Moses reposed at the age of 120.<ref name=PROLOGUE>Nikolaj Velimirović. Prologue from Ohrid: Lives of Saints, Hymns, Reflections and Homilies for Every Day of the Year. 1928.</ref> As a miracle-worker, he was a prefiguration of Christ, according to St. Basil the Great.<ref name=PROLOGUE/></ref><ref group="note">The following dates are given as the birth dates of Moses:

Pre-Schism Western Saints

  • Saint Candida the Elder (c. 78)<ref name=LATIN>September 4. Latin Saints of the Orthodox Patriarchate of Rome.</ref><ref group="note">An aged woman who welcomed the Apostle Peter in Naples and was miraculously healed by him. In her turn she converted St Aspren who became the first Bishop of Naples.</ref><ref group="note">"At Naples, in Campania, the birthday of St. Candida, who was the first to meet St. Peter when he came to that city, and being baptized by him, afterwards ended her holy life in peace."<ref name=ROMAN/></ref>
  • Saint Marcellus, a priest in Lyons, buried up to his waist on the banks of the Saône, where he survived for three days before he died (c. 178)<ref name=LATIN/><ref>Rev. Sabine Baring-Gould (M.A.). "S. MARCELLUS, M. (ABOUT A.D. 178.)". In: The Lives of the Saints. Volume the Tenth; September. London: John C. Nimmo, 1898. pp. 44-46.</ref><ref group="note">"At Chalons, in France, St. Marcellus, martyr, under the emperor Antoninus. Being invited to a profane banquet by the governor Priscus, and abhorring the meats that were served, he reproved with great freedom all persons present for worshipping the idols. For this, by an unheard-of kind of cruelty, the same governor had him buried alive up to the waist. After persevering for three days in praising God, he yielded up his undefiled soul."<ref name=ROMAN/></ref>
  • Saint Marinus, hermit, founder of a chapel and monastery, from where the world's oldest surviving republic, San Marino, grew (4th century)<ref name=LATIN/><ref group="note">He was born on an island off the coast of Dalmatia and became a stonemason. Ordained deacon by Gaudentius, Bishop of Rimini, he reposed as a hermit in the region now called after him, (the Republic of) San Marino.</ref><ref group="note">"Rimini, St. Marinus, deacon."<ref name=ROMAN/></ref>
  • Saint Marcellus, Bishop of Trier in Germany.<ref name=LATIN/><ref group="note">"At Treves, St. Marcellus, bishop and martyr."<ref name=ROMAN/></ref>
  • Saint Salvinus, third Bishop of Verdun in the north of France (c. 420)<ref name=LATIN/>
  • Saint Boniface I, a priest who was elected Pope of Rome in 418 (422)<ref name=LATIN/>
  • Saint Monessa, a holy woman converted by St Patrick in Ireland (456)<ref name=LATIN/><ref group="note">S. MONESSA, the beautiful daughter of an Irish chief, though not a Christian, refused all the offers made for her hand. When she heard S. Patrick preach the Faith of the Virgin-born, she believed with all her heart and was baptized, and straightway as she came out of the regenerating wave, for joy of heart, her spirit broke its bonds, and entered into celestial joy.".<ref>Rev. Sabine Baring-Gould (M.A.). "S. MONESSA, V. (ABOUT A.D. 456)". In: The Lives of the Saints. Volume the Tenth; September. London: John C. Nimmo, 1898. pp. 47-48.</ref></ref>
  • Saint Caletricus, Bishop of Chartres (c. 580)<ref name=LATIN/><ref group="note">See: Vorlage:Fr icon Calétric de Chartres. Wikipédia. (French Wikipedia).</ref>
  • Saint Ultan of Ardbraccan, Bishop of Ardbraccan in Ireland (7th century)<ref name=LATIN/><ref group="note">St Ultan was noted for his love for children and for the writings of St Brigid.</ref>
  • Saint Rhuddlad, patron of Llanrhyddlad at the foot of Moel Rhyddlad in Anglesey in Wales (7th century)<ref name=LATIN/>
  • Saint Ida of Herzfeld (c. 813)<ref name=LATIN/><ref group="note">Happily married, she was widowed when she was still very young. She founded the convent of Herzfeld in Westphalia in Germany and devoted herself to good works.</ref><ref group="note">This saint came of a family as illustrious in the annals of profane history as in those of the Church. She was the granddaughter of Count Bernard, son of Charles Martel, and Gundlindis, daughter of Adelbert, Duke of the Alemanni, whose sister was S. Odilia. Her parents were Theodoric, Duke of the Ripuarii, and Theodrada, afterwards Abbess of Soissons. Charles Martel her great-grandfather was son of Pepin, son of S. Bega and nephew of S. Gertrude, and grandson of the Blessed Pepin of Landen and of S. Itta or Iduberga, his wife. S. Ida was married to Ecbert, Duke of the Saxons who inhabited the region between the Rhine and the Weser. After his death, she spent her widowhood in works of charity and daily devotion. She had a stone coffin made for herself, and filled it daily to the brim with food for the poor. She was buried at Herzfeld.".<ref>Rev. Sabine Baring-Gould (M.A.). "S. IDA, W. (ABOUT A.D. 813.)". In: The Lives of the Saints. Volume the Tenth; September. London: John C. Nimmo, 1898. p. 50.</ref></ref>
  • Saint Sulpicius of Bayeux (Sulpice), Bishop of Bayeux in France from c 838 to 843, martyred by the Vikings in Livry (843)<ref name=LATIN/>

Post-Schism Orthodox Saints

New Martyrs and Confessors

  • New Hieromartyr Gregory (Lebedev), Bishop of Schlisselburg (1937)<ref name=PRAVOSLAVIE/><ref name=MOSPAT/><ref name=ROC-RU/><ref>Vorlage:Ru icon ГРИГОРИЙ. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref><ref group="note">See: Vorlage:Ru icon Григорий (Лебедев). Википедии. (Russian Wikipedia).</ref>
  • New Hieromartyr Sergius (Druzhinin), Bishop of Narva (1937)<ref name=PRAVOSLAVIE/><ref name=MOSPAT/><ref group="note">See: Vorlage:Ru icon Сергий (Дружинин). Википедии. (Russian Wikipedia).</ref>
  • New Hieromartyr Stephen (Kuskov), Hieromonk, of Nikolskoye, Tver (1937)<ref name=PRAVOSLAVIE/><ref name=MOSPAT/><ref name=ROC-RU/>
  • New Hieromartyrs Paul Vasilievsky, John Vasilevsky, Nicholas Lebedev, Nicholas Sretensky, John Romashkin, Nicholas Voshtev, Alexander Nikolsky, Peter Lebedinsky, Michael Bogorodsky, Elias Izmailov, Priests (1937)<ref name=MOSPAT/><ref name=ROC-RU/>
  • Martyrs Basil Yezhov, Peter Lonskov, Stephen Mityushkin and Alexander Blokhin (1937)<ref name=MOSPAT/><ref name=ROC-RU/>
  • New Hieromartyr Peter (Zimonjić), Metropolitan of Dabro-Bosnia (1941)<ref name=PRAVOSLAVIE/><ref name=MOSPAT/><ref name=ROC-RU/><ref group="note">See: Vorlage:Sr icon Петар Зимоњић. Википедију. (Serbian Wikipedia).</ref>
  • Virgin-Martyr Elena Chernova (1942)<ref name=MOSPAT/><ref name=ROC-RU/>

Other Commemorations

  • Icon of the Most Holy Theotokos "The Unburnt Bush" (1680)<ref name=PRAVOSLAVIE/><ref name=ROC-RU/><ref>Icon of the Mother of God “the Unburnt Bush”. OCA - Lives of the Saints.</ref><ref>Icon of the Most Holy Theotokos "The Unburnt Bush" (1680). HOLY TRINITY RUSSIAN ORTHODOX CHURCH (A parish of the Patriarchate of Moscow).</ref><ref name=PRAVENC>Vorlage:Ru icon 17 сентября (4 сентября). Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref> (see also: March 25)
  • Translation of the relics of St. Birinus (649), Bishop of Dorchester-on-Thames and Enlightener of Wessex.<ref name=MOSPAT/>
  • Translation of the relics (995) of St. Cuthbert (687), Bishop of Lindisfarne.<ref name=MOSPAT/><ref group="note">"Bede relates, in the life of S. Cuthbert, that the saint charged his disciples before his death, that rather than ever fall under the yoke of schismatics or infidels, they should, when threatened with such a calamity, take with them his mortal remains, and choose some other dwelling. In the year 875 the province of Northumberland was so cruelly infested by Danish pirates, and Lindisfarne was so much exposed to their continual ravages, that Eardulf the bishop, Eadred the abbot, and the community of the monks, left that place, and carrying with them that sacred treasure, wandered to and fro for seven years. In 882 they rested with it at Concester (Chester-le-Street), a few miles from the Roman wall, where the bishop's see continued one hundred and thirteen years, as Camden remarks. Both King Alfred and the Danish leader granted peace for a month to all persons that fled to the saint's shrine, and Alfred gave to this church all the land that lies between the Tyne and the Tees. In 995, in the fresh inroads of the Danes, Bishop Aldune retired with the saint's body to Ripon, and four months after to Durham, a place strong by its natural situation, but not habitable, till the people of the country, on this occasion, cut down the wood, and raised a small church, and cells for the monks.".<ref>Rev. Sabine Baring-Gould (M.A.). "THE TRANSLATION OF S. CUTHBERT. (A.D. 995.)". In: The Lives of the Saints. Volume the Tenth; September. London: John C. Nimmo, 1898. pp. 50-51.</ref></ref>
  • Uncovering of the relics (1911) of St. Ioasaph, Bishop of Belgorod (1754).<ref name=PRAVOSLAVIE/><ref name=MOSPAT/><ref name=ROC-RU/><ref name=UKR/><ref>Uncovering of the relics of St Joasaph the Bishop of Belgorod. OCA - Lives of the Saints.</ref><ref>Vorlage:Ru icon ИОАСАФ. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref>
  • Uncovering of the relics (1967) of St. Theodore Hatzis, the New Martyr of Mytilene (1784)<ref name=ORTH-SYNAX/><ref group="note">His feast day is one January 30.</ref>
  • Second uncovering of the relics (1989) of St. Metrophanes (Macarius in schema), Bishop of Voronezh (1703).<ref name=PRAVOSLAVIE/><ref name=MOSPAT/><ref>Second finding of the relics of St Metrophanes the Bishop of Vorenzh. OCA - Lives of the Saints.</ref>
  • Synaxis of the Saints of Voronezh.<ref name=PRAVOSLAVIE/><ref name=MOSPAT/><ref name=ROC-RU/><ref name=UKR/><ref>Vorlage:Ru icon Собор Воронежских святых. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).</ref>
  • Synaxis of the Saints of Chios.<ref name=ORTH-SYNAX/>

Icon Gallery

Notes

Vorlage:Reflist

References

Vorlage:Reflist

Sources

Greek Sources

Russian Sources

el:Πύλη:Ορθοδοξία/Εορτολόγιο/4 Σεπτεμβρίου

Allgemeiner Kalender Deutsch

Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

Deutscher Heiligenkalender (orthodox)

Chronologie

"Der brennende Dornbusch" - Ikone der Heiligsten Gottesmutter (1680) Ikone der Allheiligen Gottesgebärerin "Der nicht verbrennende Dornbusch" (serb.) Die Thematik der Ikone stammt aus einem Kirchenlied, in dem die Gottesmutter mit dem unverbrennbaren Dornbusch verglichen wird, den Mose auf dem Berg Horeb erblickt hat.

Mitrophanos (Mitrfan), Bischof von Voronezh († 1703) (zweite Aufindung = Erhebung der Gebeine 1989)

Ioasaph (Ioasaf), Bischof von Belgorod († 1754, Erhebung der Gebeine im Jahr 1911) Gedenktag: 4. September (Auffindung der Gebeine), 10. Dezember Er wurde am 4. September 1911 kanonisiert. Die unverwesten Gebeine ruhen in der Domkirche zu Belgorod.

Simeon Inauridse von Garedscha auch: "der Voraussehende" georgischer Name: ßimon Inauridse Archimandrit, Wundertäter * in Inauri bei Albiri in Georgien † 1773 in der Wüste von Garedscha in Georgien Simeon Abt und Wundertäter von Garesja 1777

Anthimus der Blinde (der Jüngere), Klostergründer auf mehreren griechischen Inseln, Wundertäter, Asket von Kephalonia († 1782) Mönch Anthimos von Kephallonia (1781) hl. Anthimos der Blinde von Kefalonia 1782 (serb.)

Parphenium, Abt vom Kisiltaschi-Kloster auf der Krim († 1867)

Andreas, Bischof von Ufa, Märtyrer († 1937) Hl. Hieroneumärt. Andrej, Bischof von Ufa, Rußland 1937 (serb.)

Gregor Lebedev, Bischof von Schlüsselburg, Märtyrer († 1937), und Sergius Druzhinin, Bischof von Narva, Märtyrer

Paulus Wasiliewskij, Priester von Twer, Märtyrer, und Johannes Wasiliewskij, Priester von Twer, Märtyrer, und Nikolaus Chwostschew, Priester von Twer, Märtyrer, und Nikolaus Lebedew, Priester von Twer, Märtyrer, und Johannes Romaschkin, Priester, Märtyrer, und Nikolaus Sretenskij, Priester von Twer, Märtyrer, und Alexander Nikolskij, Priester von Twer, Märtyrer, und Peter Lebedinskij, Priester von Twer, Märtyrer, und Michael Bogorodskij, Priester/Protopresbyter von Twer, Märtyrer, und Stephan Kuskow, Priester-Mönch von Twer, Märtyrer, und Basilius Jezhow (Eschow), Märtyrer, und Peter Lonskow, Märtyrer, und Stephan Mitiuschkin, Märtyrer, und Alexander Blochin, Märtyrer († 1937)

Peter Zimonjic, Metropolit von Dabrobosnien, Märtyrer († 1941) Hl. Hieroneumärt.

Petar, Metropolit von Dabro-Bosnien 1941 (serb.)

Gorazd (Taufname: Matěj Pavlík) Bischof von Tschechien und Mähren-Schlesien * 26. Mai 1879 in Hrubá Vrbka in Tschechien † 4. September 1942 im Stadtteil Kobylisy in Prag in Tschechien Gedenktag orthodox: 22. August, 4. September Hl. Hieroneumärt. Gorazd, Bischof von Tschechien und Mähren-Schlesien 1942 (serb.)

Theodor von Mytilene, Märtyrer (Auffindung der Gebeine 1967)

Einzelnachweise (Sammlung)

<references />

ARTIKELENTWURF

Gemeinsame orthodoxe Heilige im Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

<ref>Gesellschaft Orthodoxe Medien (Hrsg. im Auftrag der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland): Orthodoxer Liturgischer Kalender 2016 (17. Jahrgang), Dortmund 2015</ref>

Weiteres Gedenken in aramäischer Tradition

Weiteres Gedenken in griechischer Tradition

<ref>Das Synaxarion - die Leben der Heiligen der Orthodoxen Kirche. In 2 Bänden. Gestützt auf die 6-bändige Ausgabe des Hl. Klosters Simonos Petra. Kloster des Hl. Johannes des Vorläufers, Chania (Kreta) 2006, ISBN 960-88698-0-3</ref>

Weiteres Gedenken in georgischer Tradition

Weiteres Gedenken in bulgarischer Tradition

Weiteres Gedenken in mazedonischer Tradition

Weiteres Gedenken in serbischer Tradition

<ref>Nikolaj Velimirović: Der Prolog von Ochrid. Verlag Johannes A. Wolf, Apelern 2009, ISBN 978-3-937912-04-2</ref>

Weiteres Gedenken in russischer Tradition

Weiteres Gedenken in rumänischer Tradition

Weiteres Gedenken in ukrainischer Tradition

Einzelnachweise (Artikelentwurf)

<references />